Arhivă | Ianuarie 2010

Un nou tratament in Ucraina

la maternitate

Ni s-a spus ca totul va fi in regula si i-am crezut. Apoi a aparut el pe lumea asta. Era mic si dragalas,  „cu trasaturi frumoase!”, cum spunea o matusica de-a lui, incantata de pometii rotunjori.  „Uite ce frumos ii sta in galben”, se minuna o alta matusica..

Era puiul nostru, Stefan Radulescu, mostenitorul, singurul de speta masculina din familie.. Era fiul nostru, pe care-l asteptasem atata timp intrebandu-ne cum va fi, daca va fi bine si cu cine va semana, …, intrebari pe care probabil toti parintii si le pun inainte de venirea puiutilor lor pe lume.

La cateva zile de la nastere

Insa atmosfera era trista, era apasata, tensionata, s-a nascut bolnav. Un picior intors, o manuta rasucita, un degetel mai micut, galbior la fata si plangea mult, foarte mult… Asta era prima zi. A doua zi ni se spunea de alta problemuta descoperita la el. In a cincea zi deja fiul nostru era complet malformat. Suna cumplit, dar asa ni se spunea. „Ce s-a intamplat? Au fost probleme la nastere?”, altceva nu auzeam din gura tuturor, a pediatrilor, chirurgilor, neurologilor, dermatologilor, oftalmologilor, alergologilor, cardiacilor, pana si a laborantilor. Pluteam. Mergeam cu copilul peste tot pe unde ni se spunea sa mergem. Eram in transa. Dupa o luna am aflat ca si creierasul avea disfunctii. Simteam ca o  luam razna. Nu stiam daca totul e adevarat sau nu. Am aflat ca nu e genetic. Am aflat ca poate muri oricand, chiar si noaptea in somn…  Deliram. Trei luni cu gandul asta, noaptea, ziua privindu-l cum se chinuia pe caldura de foc cu gipsurile pe piciorul stang si manuta dreapta. Baile erau un cosmar. Gipsul trebuia protejat cu punga, Stefanut plangea cat il tinea plamneii. Suferea cumplit saracutul. „Buni” era acolo mereu. Nu stiu ce-am fi facut fara ea, fara cei dragi, fara sfaturile si ajutorul lor.

Din a treia luna ne-a revenit speranta in suflet. Un medic bun, „omul potrivit la locul potrivit si la momentul oportun” ne-a redat speranta. „Copilul vostru nu va muri. Boala este stagnanta. Linistiti-va si puneti-va pe treaba daca vreti sa-l vedeti crescand frumos!”, ne-a spus cu toata convingerea dna doctor. Si a avut dreptate. Lucrurile se limpezeau din ce in ce mai mult. Bolile aveau leac sau puteau fi tinute sub control, Stefi incepea sa recupereze, noi sa ne revenim, sa vedem copilul cu alti ochi, sa-i impartasim dragostea noastra in locul fricii si al disperarii. Iar el simtea asta. Incet, incet am invatat toti trei cum sa luptam cu boala, unde sa mergem, ce sa facem. Multi oameni cu suflet ne-au ajutat, s-au rugat pt noi, ne-au sfatuit. Am facut ce am crezut ca-i mai bine pentru puiut. Am fost chiar si la tamaduitor, care ne-a dat vesti bune. Stefi va fi bine.  Dar trebuia sa facem tot ce ne sta in putinta pentru asta.

metoda Koziavkin

Am incercat in tara, am descoperit un centru de recuperare unde mergem si acum. Stefi progresa, dar progresa lent. Retardul psiho-motor era tot mai mare. Atunci am cautat si peste granita. Intamplarea a facut sa gasim un simplu post pe un forum, al unor parinti la fel de disperati ca si noi, care gasisera o clinica foarte buna in Ucraina. La inceput am fost reticenti, indaratnici, din cauza pretului, a distantei mari.. . Dar, discutand cu acei oameni minunati care postasera informatiile despre clinica, ne-am hotarat sa incercam si noi si am facut-o. nu ne-a parut rau deloc. Prima data a fost de incercare. S-au vazut progrese mari. A doua oara deja mergeam cu gandul sa venim acasa mult mai bine. Si asa a fost. Apropiatii au fost uluiti de progresele lui Stefanut. A treia oara deja Stefanut mergea… A fost apogeul. Nu credeam sa-l vedem mergand asa curand, la cat de „neagra” era situatia cu putin timp in urma. Dar mai erau de recuperat multe, asa ca am continuat si am mers si a patra oara. Pentru Stefi devenise o a doua casa Clinica din Ucraina. Pentru noi devenise „portita de iesire” spre sanatatea lui. Am incercat un alt tratament, pentru imbunatatirea intelectului, fizic recuperand peste asteptari.. E vorba de cel de la „Peto Institute” din Budapesta, Ungaria.  I se potriveste si acesta, dar nu ca cel din Ucraina.

Ne-a fost recomandat repetarea tratamentului ucrainian la fiecare 4-5 luni. A trecut mai bine de jumatate de an si n-am reusit sa ajungem inca. Anul trecut am ajuns doar o data, in iulie. Facem recuperare si aici, insa prin  intensitatea si eficacitatea celui de la Clinica din Ucraina Stefanut recupereaza dublu, poate chiar mai mult, decat aici.  In anul cand a recuperat cel mai mult, am fost de 3 ori si s-a vazut. Insa acela nu a fost un an de criza financiara. Da, lipsa banilor ne face sa stagnam, sa lasam indoiala sa se scurga iar in mintile si sufletele noastre de parinti. Oare vom putea continua tratamentele? Daca nu, Stefi va regresa? Speram ca nu si speram sa avem curand banutii pentru o alta terapie benefica fiului nostru. Caci ar fi pacat sa intrerupem acum un tratament care

SpiderWeb

i-ar putea reda curand copilaria. Simtim ca putin mai este si va fi si el puternic, iute si istet, asa cum ni l-am dorit de mic si cum speram sa-l avem intr-o zi… Ajutati-ne sa-l avem asa, daca nu pentru noi, macar pentru el, caci „are trasaturi frumoase” si „ii sta bine in galben”. Multumim din suflet!

Programarea la Clinica Internationala de Reabilitare din Truskavets, Ucraina este pentru data de 5 mai 2010.  Pretul tratamentului si al cazarii (cu masa inclusa) este de cca. 3500 euro, iar pentru drum ne-ar trebui 200 euro. Pana acum am reusit sa strangem 1000 euro. Facem apel la bunatatea dumneavoastra pentru restul de banuti. Macar o parte din ei. Va multumim si …

… Doamne Ajuta!

Puteti afla despre noi si pe http://ajutastefanut.bloging.ro/

factura si confirmarea clinicii

Anunțuri

Recuperarea, pas cu pas!

Pe langa binevenitele terapii intensive de recuperare din Truskavets, Ucraina si mai nou cele din Budapesta, de la Peto Institute, in „jurul casei” recuperarea micutului nostru Stefanut decurge dupa cum urmeaza (in ordinea importantei):

Cu Doamnele

  • Terapie la Centrul de Recuperare „Micul Print” din Brasov, de 2 ori pe saptamana,  timp de 2 ore. Aici i se face kinetoterapie (prin tehnica Bobath), masaj general pentru tonifiere, logopedie, impachetari cu parafina a piciorusului var-equin (pana la glezna) si ergoterapie (psihopedagogie prin joc). Venim aici in fiecare luni si vineri, inca de cand Stefi avea nici un anisor. „Micul Print” a devenit pentru el ca a doua casa. Iar noua ne-a dat increderea si sustinerea necesara pentru a trece peste momentele dificile, cand Stefi abia isi putea misca manutele si piciorusele. Totul este gratuit, pe baza certificatului de handicap. Doamna Sanda, doamna Adriana, Laura (Lala), Simona, Pati, doamna Claudia, Mirela, Alex si nu in ultimul rand doamna doctor Matan, toate il adora si lucreaza cu el pentru a-l face bine. Au un suflet bun si sunt foarte experimentate in lucrul cu copii bolnaviori. Le multumim si speram ca incurand sa le poata multumi si Stefanut, personal.
  • ne chinuim cu un puzzle

    Grupa mica la „Heidi” Kindergarten. Da, gradinita e o forma foarte eficienta si placuta de recuperare a retardului psihic si de limbaj si nu numai… Este o forma de socializare excelenta pt Stefi si, in plus, au grija de el cat suntem la serviciu. costurile sunt mici datorita bunatatii directoarei, dra Raluca Urzica. Multumim! Ca sa nu mai vorbim de dra educatoare, Oana, pe care Stefi o adora. Contactul prelungit cu ceilalti copii care deja vorbesc il ajuta foarte mult si il incurajeaza sa vorbeasca. De cand frecventeaza gradinita, piticul nostru e mult mai atent,

    urmarind teatrul de papusi

    cooperant, rusinos (si am inteles ca acesta e un lucru bun, caci denota faptul ca a crescut si intelege cine e el in fata celorlalti). „Scrie”, picteaza, arata cu degetelul pe carti, are initiative noi, ajuta la treburile casei, se face inteles, cere, ne cearta, ne explica (in legea lui), saluta, raspunde cand e chemat…. toate aceste deprinderi noi le-a insusit de cand a luat contact cu gradinita si colectivitatea. Bineinteles, este si o latura mai putin placuta, aceea ca se imbolnaveste mai des ca inainte. Asta o stie orice parinte, asa a fost, este si va fi mereu cand copilul intra in colectivitate pt prima data. Cu timpul isi va intari organismul care va „invata” sa lupte cu virusii. Abia astept |

  • Imediat dupa plonjare!

    Gimnastica in apa, joaca, „bulele” facute pe sub apa de tati, toboganul Mare pe care se da tot cu tati si cel Mic din piscina copiilor, toate le adora si le frecventam cat mai mult posibil, la „Paradisul Acvatic”, inca din 2008. Tot gratis, tot datorita bunatatii unei persoane cu suflet, de data aceasta dl. C-tin Neica. Multumim din suflet si speram ca in scurt timp Stefi sa inceapa acolo lectiile de inot, impreuna cu colegutii lui de la gradi.  Deja il imita pe tati destul de bine cand acesta inoata.

    Toboganul Cel Mare

    Timp de doua ore ne balacim si ne jucam in apa, in piscina mare,  topaim, ne mai varam si capetele in apa, din cand in cand ii mai „masam” piciorusul stg in apa calda (din

    jacuzzi), asa cum ne-au invatat specialistii, apoi „Vuuuu” la tati in brate de pe

    Toboganul Mare de unde amandoi plonjeaza bucurosi in apa, dupa care Stefi imedait arata spre scari in semn ca mai vrea! 🙂

  • Un colt din locul de joaca din Salina

    Salina „Bucur, pe care am descoperit-o de curand, in Brasov, mai precis in Bartolomeu, ceea ce e f bine pt ca e usor de ajuns. Este o salina artificiala la care deja am fost de 2 ori si o sa mergem cat de des vom putea. O sedinta dureaza 45 minute, iar cura recomandata pentru a avea eficacitate asupra sanatatii este de 15 sedinte. Trateaza in primul rand afectiunile respiratorii, ceea ce e foarte bine in cazul lui Stefanut, caci e suspect de astm bronsic. Apoi ajuta ameliorarea starilor de anxietate, oboseala, surmenaj, etc (vezi site). Ce ne place noua este atmosfera primitoare, cromoterapia si locul de joaca (Stefi adora toboganul ala verde). Au pana si o ceainarie.

  • In curte, la un forbal, cu verisorii

    Socializarea. Petrecerea a cat mai mult timp in compania copiilor, a verisorilor si prietenilor (pe langa colegii de gradi), dar si a animalelor de casa (cateaua Negruta si motanul Miu, negru ca tuciu :D).  Joaca si jocurile cu copiii si animalele sunt un mod excelent de a acumula informatii noi, de a invata. Jucandu-se, piticul nu se simte „fortat” sa invete a face una sau alta, pur si simplu le invata relaxat si asta e bine. Cand face intrecere pe biciclete cu un copil, de ex, teama aceea de a nu cadea dispare. Bucuria jocului ii ia locul si astfel invata mai usor „sa se dea” cu bicicleta.

    doi motanei

    De la catel si motanel invata sa fie afectuos, bun si iubitor cu cei din jur. Cand era un pic mai mic aveam doua pisicute, mici si ele. Le tineam in casa.

    In fiecare seara Stefi le fugarea si ele se ascundeau. Era o nebunie.. el tipa dupa ele, ele se ascundeau, apoi cand le zarea capsorul, se chinuia sa intre si el dupa dulap sau sub coltar sa le scoata. Numai ca pisicutele se furisau deja de-acolo..:)) O incantare, ce mai! Vara ne delectam cu plimbarica de seara a Negrutei, de-a lungul strazii noastre. E  o placere si in acelasi timp un mod de a cunoaste si noii vecini si vecinute.

  • in curte, innotand prin zapada

    Un mediu placut acasa. In ultimul timp am reusit sa finalizam camaruta lui si sa-i facem patutul lui in camera lui unde el sa fie stapan. Si nea-am „recapatam” si noi dormitorul :p  Prima noapte in care a dormit singurel a fost noaptea de Craciun. Asa am vrut noi, de fapt. A fos o reusita, cu toate ca pe la 3 noaptea a venit sa ma „ia” langa el. Incet, incet, speram sa-si capete independenta si sa „fie baiat mare”. Doamne Ajuta!

cu "prietenii" la desene

Daca l-as putea cunoaste personal pe „Sportacus” din Oraselul Lenes, i-as multumi de o mie de ori pt desenul asta minunat! Pe langa faptul ca e educativ, vesel, viu colorat si non-violent, Oraselul Lenes e si desenul preferat al lui Stefi si reuseste sa-l captiveze si sa-l „tina” intr-un loc. Fiind supratitrat in romaneste, ajuta la imbogatirea vocabularului si il incurajeaza sa vorbeasca mai repede. Deja imita cateva silabe pe care le aude la Robi Putrezitul, Stefania sau Sportacus. Cel mai haios a fost Stefi cand si-a asezat „prietenii” pe scaunele, sa se uite impreuna la „spectacol”. Pe cel galben era el, seful camerei, Stefanut, in mijloc pe cel rosu l-a plasat pe DODO, catelul pufos primit de ziua lui de la matusica, iar pe ultimul l-a pus pe ratoiul Mac-Mac. Un trio fantastic! Din cand in cand mai vine finuta noastra, Bibi, pe la el si-atunci renunta la ei pt ca are un „prieten” adevarat!

ingerasul mamii drag!

Bineinteles ca prin mediu placut se intelege si dragostea si afectiunea cu care e inconjurat de cei dragi, mai ales de noi, parintii. Este foarte important sa se simta copilul iubit si respectat, astfel se simte in siguranta si isi capata increderea si respectul de sine mult mai usor. La fel ca si increderea in ceilalti. In ajutorul atmosferei placute a fost si perioada sarbatorilor de iarna, cand totul e mai vesel, luminat, calduros, …

Langa bradutul bunicilor

Bradul de Craciun, vizitele la cei dragi, mai ales la bunici, mersul cu colindul, cadourile, Mosul, masa de revelion si artificiile, toate au fost anul asta ceva nou pt el. Dar si ceva frumos.

Zapada si joaca in zapada iar l-au incantat pe piticul nostru, desi de sarbatori a fost mai mult vara decat iarna…  Insa cand a nins iar am iesit in curte si ne-am bulgarit si ne-am alergat prin zapada pana a avut obrajorii rumeni si manutele sloi.

dupa bulgareala

Si tot mai vroia…

S-auzim de bine si Doamne Ajuta!

Stefanut in 2010!

2009-2010

Cand ma gandesc la Revelionul 2008-2009 mi se pare ca a fost acum o luna de zile. A trecut anul 2009 ca un metrou printr-o statie „fara oprire”. Nu degeaba spun unii ca suntem in „secolul vitezei”…

Si tot in viteza a crescut si baietelul nostru drag! Parca ieri era doar un mot intr-un patut,  acum el e OM MARE, a facut Revelionul cot la cot cu noi, parintii lui. A stat la masa (nu neaparat cuminte, dar a fost acolo!), a papat si el ciorbita de perisoare si aperitiv, in timp ce varsa paharul cu visinata al mamei pe fata de masa :)), a tinut o artifica in mana la miezul noptii si s-a minunat si amuzat de pocnitori si rachete sclipicioase, a ciocnit si a baut si el sampanie (de copii, fireste) cu noi si cu vecinii in fata casei, in mijlocul strazii, a „colindat” imediat dupa „instaurarea” noului an pe la bunici si prieteni, ce mai, a facut OMULETUL Revelionul!Si suntem mandri de el, de Stefanut al nostru!

In asteptarea ospatului...

A fost frumos, desi l-am petrecut doar noi trei, in familie. De fapt, cred ca asta a fost cel mai frumos, lipsa „chefului”, odihna de dupa un an de munca, tratamente si calatorii…, caldura si atmosfera placuta a locuintei si persoanele dragi alaturi!

A fost liniste, primul revelion in noua casuta, Stefi a fost treaz la cumpana dintre ani, a inteles ca e ceva special si a rezistat pana tarziu, bravo lui!

A fost minunat… de ce? Pt ca am realizat ca recuperarea lui este pe drumul cel bun si pentru ca a dormit in camera lui singurel, inca de la Craciun. Mare incercare pt el, dar si pt noi. Speram sa devina un obicei permanent si sa-l ajute sa-si capete independenta cat de cat.

Cu "speranta" in noul an

Uram un maare La multi ani! tuturor, cu sanatate, un trai mai bun si mai multa intelegere. Speram ca in noul an tot ce n-am avut si ne-am dorit, sa ni se dea, ce n-am putut face, sa realizam, iar pe cei ce n-am reusit sa-i avem alaturi, sa ne „saturam” de ei! La fel va dorim si voua, celor ce ne ascultati! Sa fiti multumiti!

Doamne Ajuta!