Arhivă | Mai 2010

AZI E ZIUA MEA!

Dragi cititori ai blogului meu,               

Va spun cu drag ca azi e ziua in care, acum 4 ani, mami mi-a dat viata. Se mai zice si ca e ZIUA MEA. In urma cu 4 ani era o zi posomorata, asa cum a si inceput viata mea si asa cum a inceput si ziua de azi. Insa nu a durat mult si SOARELE a rasarit. Atat in scurtul meu trai de pana acum, cat si astazi. Promit ca ma voi face baiat mare si zdravan, bineinteles, cu ajutorul lui D-zeu si al vostru, celor ca ma indragiti.

Va iubesc si astept sa-mi „rupeti urechiusele”!

Cu drag,  Stefanut! 🙂

Ne-am intors cu bine (partea a doua)

Dragii nostri, am continuat cu un post nou pentru a avea loc de poze si a fi mai usor de parcurs.

in Parcul Central din Truskavets, calare!

Este uimitor cat de bine ii prieste piticului nostru tratamentul din Truskavets. Doar vazandu-se acolo zburda si „necheaza” ca un manz mic ce e el! Si apropos de manz, ne-ar placea tare sa-i facem un ponei cadou de ziua lui, aviz cititorilor (daca stiti pe cineva sa doneze vreunul sau sa-l dea cu reducere..). Chiar daca maine e ziua lui, noi ii putem da cadoutul si mai tarziu, oricum o sa se bucure enorm de el si il ajuta si sa recupereze. Il putem tine si creste la ferma de la Cheia, din alt post de-al nostru, de exemplu. Oricum, multumim.

Multumim si ca ne-ati dat posibilitatea de a-l vedea pe Stefanut mai bine. Dar sa va zic. In a cincea zi de tratament, la baita, i-am cerut sa ridice piciorusul sa-l dezbrac. Pana atunci el ridica putin si imedait ii dadea drumul. Muschii coapsei nu-l ajutau. Acum, l-a ridicat si sus a ramas. Muta de uimire, am tras si de pantalon si tot nu l-a lasat. Efectiv mi-au dat lacrimile cand am realizat ca o alta imbunatatire s-a produs in numai cinci zile de tratament.  I-am aratat si lui tati si Stefi a inteles ca e ceva de bine si apoi mergea dragutul ca un soldatel prin camera. Deh, acum el poate!

Plimbarile erau tot mai lungi, alergatul prin Clinica dupa copiii de arabi 😀 nu-l mai obosea ca altadat’, pe leagan a inceput sa-si „faca vant”, e mai comunicativ, mai atent si mai stapan pe el. Cu piruete, dansuri, giumbuslucuri si alte minunatii ne petreceam serile ploioase in camera, cand nu puteam iesi in oras la calarit sau la locul de joaca de afara. Parca era la el acasa, chiar mai bine! Ce ne amuza dar in acelasi timp ne si punea pe ganduri era ca dupa fiecare procedura, la iesire din cabinet, vroia o recompensa. Ceva. Orice. La masaj ceara, la gimnastica greutatile, la masaj facial o jucarie verde si mare, la vibromasaj carticelele cu care-l tineam cuminte, la banda bombonelele lui tati cu care era aprovizionat, la joint terapy o papusa maaare cu par muuult (ii place mult parul), la lumino terapy cearceafurile 🙂 si din camera, cand plecam vroia (imi pare rau ca nu am pozat-o) o fetita din plastelina, urata foc, pe care o facusem impreuna cu el si tati din plictiseala. Dar a trebuit sa o reasamblez de cateva ori ca atunci cand o „lua in brate” ba ii cadea o mana, ba un picior, ba capul. Ajunsese un fel de Frankenstein dar tot nu o lasa!!  Stand de vorba cu o familie din Bucuresti cu care ne-am cunoscut acolo, am aflat de o carte noua a Profesorului Koziavkyn (f interesanta) in engleza, despre metodele de recuperare in CP. Am cumparat-o (nefiind scumpa) si bineinteles ca Stefi a fost cel care a „citit-o” primul si nu i-a mai dat drumul. Dar asta ne-a ajutat sa-l scoatem de la terapii fara sa mai „ceara” recompense. Avea CARTEA !Avem si autograf pe ea de la autor :p (Inca o rugaminte: cartea e in engleza si ar fi de folos multor medici neurologi si nu numai sa cunoasca si inteleaga Metoda de recuperare Koziavkin, daca ar fi in romaneste. Daca se gaseste cineva dispus sa o traduca, ar face un mare bine copiilor cu paralizii cerebrale si nu numai. Inca o data, multumim!)

micul dejun

Ce sa va mai spunem? Ca totul acolo este gandit dinainte, primesti un orar de proceduri si exact la orele scrise acolo intri in cabinet. N-am asteptat nicaieri nici macar cinci minutele. Masa se serveste timp de doua ore, deci timp suficient sa ajungi si sa mananci linistit atat tu cat si copilul (care trebuie rugat, santajat cu painica, eheee! nu merge asa usor). Pentru ca trei lifturi nu ajungeau, au pus de un al patrulea cat am stat noi acolo. Si o noua intrare mai mare  sa incapa zecile de carucioare si o garderoba mare. Locul de joaca de afara e gandit pt siguranta copiilor (cu pavaj moale si spatiu suficient intre „aparate”), iar ca sa nu stea copiii in curent pt ca locul de joaca din interior era pana anul trecut la parter langa receptie (deci trafic mare) au sacrificat sala de conferinte in scopul acesta.

Chiar am avut placerea si onoarea sa fim acolo cand, pe 8 mai, s-a sarbatorit implinirea a 20 ani de la infiintarea Clinicii. Pentru a putea sarbatori au  refacut repede sala de conferinta (au avut un deputat la celebrare), iar de a doua zi locul de joaca era iar prezent.  Chiar am fost invitati si noi la prezentarea istoriei Clinicii lui Koziavkin. Iar toate acestea arata grija si respect din partea lor pentru pacient si insotitori. Bravo lor!

 

Si-acum va lasam cu bine, va lasam sa-l vedeti pe Stefi cu fiecare terapeut care i-a masat muschiuletii si l-au „intins” sau „sucit” ca sa-i fie lui si noua bine.

Va poooopam pe bascute si mergem sa ne pregatim pentru propriua noastra sarbatoare: ZIUA LUI STEFANUT!Sanatate va dorim si sa auzim doar debine!

Ne-am intors cu bine! (partea intai)

Desi au trecut deja cateva zile de la intoarcerea din Ucraina, „Bine v-am regasit!”

Suntem bucurosi sa va spunem ca „ne-am intors cu bine”. Suntem mai putin bucurosi ca ne-am intors la „mitinguri, inundatii, mass-media mincinoasa, etc”. Dar astea nu sunt problemele ce ne preocupa in blogul lui Stefanut,  supranumit de tati al lui si Franzel sau Franze, caci daca ar disparea painea de pe fata Pamantului el ar „face foamea”! Chiar si la Clinica am incercat sa „il abtinem” de la paine dar ar fi facut foamea, deci…

Sa va spunem cum a fost, cat de frumos, relaxant, fara griji si probleme…  multe (doar asa, cateva cat sa ne tina antrenati pt intoarcere). Drumul a fost ok, masina spre surprinderea noastra ne-a dus si ne-a adus credincioasa, l-a incantat pe „stapan” care nu s-a ratacit absolut deloc de data asta si a condus exemplar, spre incantarea calatorilor din „spate”. Caci, cine o cunoaste pe mami stie ca are „rau de miscare” si nu poate calatori pe bancheta din spate. Insa, s-a rezolvat si asta cu … Cocculine! Medicament homeopat, aviz amatorilor, celor ce nu vor sa mai suporte starea de cosmar data de „raul de masina”.  Este minunat sa te poti juca in masina cu prichindelul tau, sa ii poti arata pe geam un calut, doi..  sau altceva ce mai iubeste el, asa cum am facut acum datorita lui Cocculine.

Ok, am ajuns la Clinica din Truskavets de dimineata, toata noaptea Stefanut petrecandu-si-o dormind „ca un pui mic” in patutul improvizat pe bancheta din spate. De vama Halmeu am trecut usor si repede, hartiile de la Clinica s-au dovedit inca o data eficiente si suficiente.  Prima zi a fost de acomodare si bine ca a fost asa dupa o noapte alba. Dar piuitorul de Stefi, odihnit si bucuros ca-si revede locurile preferate si mai ales lifturile, ne-a cam bazait si tras plapuma de pe noi 😀     Insa am dormit „cu schimbul” si totul a fost ok. Am primit o camera maaaaaaaaare, dar foaarte mare, la etajul 4, chiar deasupra intrarii in Clinica.  Stefi a avut unde alerga si se juca cu tati de-a prinselea (el fugea iar tati il prindea si-l salta!). Draperiile si sertarele iar l-au incantat pe micut, tragand de fiecare in parte oridecateori prindea ocazia. Toaleta a fost o bucurie :p si chiar a folosit-o caci i-am luat colacelul de copii. A fost prima data cand a renuntat la olita. Insa asta a durat doar o zi. Odata cu inceperea programului de proceduri, frustrarea a fost prea mare si atunci macar statul pe olita sa fie „ca acasa”.  Lifturile erau deliciul lui, a invatat sa cheme liftul, sa apese pe buton si sa astepte pana apare. Insa am foslosit si scarile foarte mult,  astfel sa invete urcatul/coboratul scarilor fara sprijin. N-am reusit performanta asta in cele doua saptamani de aoclo dar speram in curand! In ciuda vremii schimbatoare ne-am plimbat aproape in fiecare seara si „am facut miscare” tragand pe Stefanut cu tractorasul lui rosu cu pedale prin tot Truskavetsul. Cand nu era la proceduri sau calare pe tractor, era pe sa! A calarit foarte mult si a fost foarte incantat. Si cai si ponei si in caleasca. Tati l-a lasat chiar si singur pe cal, iar „mandru soare” se tinea tantos ca un Fat-Frumos cu parul… blond. Duminica dintre cele doua saptamani a fost libera si am fost in parc, unde a ascultat muzica unul acordeonist (e corect scris asa?!), am hranit si ne-am jucat cu porumbeii si a calarit mult, pe cal si ponei. Singur sau impreuna cu mami. A fost foarte frumos si relaxant. Bineinteles ca am avut si tractorasul cu noi pentru cand obosea Stefanutul. A fost si Olimpiada cu premii si medalii, apoi a venit si Circul cu acrobati, clovni, iluzionisti si scamatoriile lor.

Insa toate de mai sus vin ca o recompensa pt el ca a lucrat si a fost (aproape) cuminte la proceduri si controale medicale. Si nu au fost putine. 8 proceduri zilnic, defalcate frumos pe ore (incepand cu ora 8:15 si terminand cu ora 13) pentru un bun mers al tratamentului. Bineinteles ca in intelepciunea lui, Dl Tati a cerut gimnastica dimineata si masajul laurma, a mai facut niste modificari si am avut un program excelent de recuperare. La ora 12 era ultima procedura si cea mai „stufoasa” si iubita de Franzel: masajul… cu Galina, nu oricum :p

In timpul masajului avea parte de impachetari ale mainilor si picoruselor in parafina si ceara de albine (WAX-apiterapie), de reflexoterapie (un fel de Vojta, dar cu aparat de stimulare in locul degetelor) si de cea mai importanta metoda de recuperare: corectia mecanica a coloanei (sucit de gat, sold, spate), recunoscuta ca Metoda lui Koziavkyn (care este!! :D) Dupa doua-trei zile de acomodare, Stefanut era cel mai bun prieten al Galinei, o ajuta sa-i impacheteze manutele si picioarele si WAX, iar cand ieseam din cabinet urla disperat dupa acele placute de ceara. A fost nevoiti sa-i cumparam placa lui de ceara. Se vede in poze cat de mult o indrageste.

In schimb la gimnastica dis-de-dimineata Stefi a plans. Mai bine zis, a protestat. Dar a gasit si acolo un „stimul” si anume greutatile de pe picioruse pe care le vroia ca si pe WAX, cu el acasa. N-am gasit sa-i cumparam de acolo asa ca am suportat manifestarile capricioase de la iesirea din cabinet.

va urma (maine dimineata vom continua, plus  poze, filmulete)…