Ne-am intors cu bine! (partea intai)

Desi au trecut deja cateva zile de la intoarcerea din Ucraina, „Bine v-am regasit!”

Suntem bucurosi sa va spunem ca „ne-am intors cu bine”. Suntem mai putin bucurosi ca ne-am intors la „mitinguri, inundatii, mass-media mincinoasa, etc”. Dar astea nu sunt problemele ce ne preocupa in blogul lui Stefanut,  supranumit de tati al lui si Franzel sau Franze, caci daca ar disparea painea de pe fata Pamantului el ar „face foamea”! Chiar si la Clinica am incercat sa „il abtinem” de la paine dar ar fi facut foamea, deci…

Sa va spunem cum a fost, cat de frumos, relaxant, fara griji si probleme…  multe (doar asa, cateva cat sa ne tina antrenati pt intoarcere). Drumul a fost ok, masina spre surprinderea noastra ne-a dus si ne-a adus credincioasa, l-a incantat pe „stapan” care nu s-a ratacit absolut deloc de data asta si a condus exemplar, spre incantarea calatorilor din „spate”. Caci, cine o cunoaste pe mami stie ca are „rau de miscare” si nu poate calatori pe bancheta din spate. Insa, s-a rezolvat si asta cu … Cocculine! Medicament homeopat, aviz amatorilor, celor ce nu vor sa mai suporte starea de cosmar data de „raul de masina”.  Este minunat sa te poti juca in masina cu prichindelul tau, sa ii poti arata pe geam un calut, doi..  sau altceva ce mai iubeste el, asa cum am facut acum datorita lui Cocculine.

Ok, am ajuns la Clinica din Truskavets de dimineata, toata noaptea Stefanut petrecandu-si-o dormind „ca un pui mic” in patutul improvizat pe bancheta din spate. De vama Halmeu am trecut usor si repede, hartiile de la Clinica s-au dovedit inca o data eficiente si suficiente.  Prima zi a fost de acomodare si bine ca a fost asa dupa o noapte alba. Dar piuitorul de Stefi, odihnit si bucuros ca-si revede locurile preferate si mai ales lifturile, ne-a cam bazait si tras plapuma de pe noi :D     Insa am dormit „cu schimbul” si totul a fost ok. Am primit o camera maaaaaaaaare, dar foaarte mare, la etajul 4, chiar deasupra intrarii in Clinica.  Stefi a avut unde alerga si se juca cu tati de-a prinselea (el fugea iar tati il prindea si-l salta!). Draperiile si sertarele iar l-au incantat pe micut, tragand de fiecare in parte oridecateori prindea ocazia. Toaleta a fost o bucurie :p si chiar a folosit-o caci i-am luat colacelul de copii. A fost prima data cand a renuntat la olita. Insa asta a durat doar o zi. Odata cu inceperea programului de proceduri, frustrarea a fost prea mare si atunci macar statul pe olita sa fie „ca acasa”.  Lifturile erau deliciul lui, a invatat sa cheme liftul, sa apese pe buton si sa astepte pana apare. Insa am foslosit si scarile foarte mult,  astfel sa invete urcatul/coboratul scarilor fara sprijin. N-am reusit performanta asta in cele doua saptamani de aoclo dar speram in curand! In ciuda vremii schimbatoare ne-am plimbat aproape in fiecare seara si „am facut miscare” tragand pe Stefanut cu tractorasul lui rosu cu pedale prin tot Truskavetsul. Cand nu era la proceduri sau calare pe tractor, era pe sa! A calarit foarte mult si a fost foarte incantat. Si cai si ponei si in caleasca. Tati l-a lasat chiar si singur pe cal, iar „mandru soare” se tinea tantos ca un Fat-Frumos cu parul… blond. Duminica dintre cele doua saptamani a fost libera si am fost in parc, unde a ascultat muzica unul acordeonist (e corect scris asa?!), am hranit si ne-am jucat cu porumbeii si a calarit mult, pe cal si ponei. Singur sau impreuna cu mami. A fost foarte frumos si relaxant. Bineinteles ca am avut si tractorasul cu noi pentru cand obosea Stefanutul. A fost si Olimpiada cu premii si medalii, apoi a venit si Circul cu acrobati, clovni, iluzionisti si scamatoriile lor.

Insa toate de mai sus vin ca o recompensa pt el ca a lucrat si a fost (aproape) cuminte la proceduri si controale medicale. Si nu au fost putine. 8 proceduri zilnic, defalcate frumos pe ore (incepand cu ora 8:15 si terminand cu ora 13) pentru un bun mers al tratamentului. Bineinteles ca in intelepciunea lui, Dl Tati a cerut gimnastica dimineata si masajul laurma, a mai facut niste modificari si am avut un program excelent de recuperare. La ora 12 era ultima procedura si cea mai „stufoasa” si iubita de Franzel: masajul… cu Galina, nu oricum :p

In timpul masajului avea parte de impachetari ale mainilor si picoruselor in parafina si ceara de albine (WAX-apiterapie), de reflexoterapie (un fel de Vojta, dar cu aparat de stimulare in locul degetelor) si de cea mai importanta metoda de recuperare: corectia mecanica a coloanei (sucit de gat, sold, spate), recunoscuta ca Metoda lui Koziavkyn (care este!! :D) Dupa doua-trei zile de acomodare, Stefanut era cel mai bun prieten al Galinei, o ajuta sa-i impacheteze manutele si picioarele si WAX, iar cand ieseam din cabinet urla disperat dupa acele placute de ceara. A fost nevoiti sa-i cumparam placa lui de ceara. Se vede in poze cat de mult o indrageste.

In schimb la gimnastica dis-de-dimineata Stefi a plans. Mai bine zis, a protestat. Dar a gasit si acolo un „stimul” si anume greutatile de pe picioruse pe care le vroia ca si pe WAX, cu el acasa. N-am gasit sa-i cumparam de acolo asa ca am suportat manifestarile capricioase de la iesirea din cabinet.

va urma (maine dimineata vom continua, plus  poze, filmulete)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s