Ne-am intors cu bine (partea a doua)

Dragii nostri, am continuat cu un post nou pentru a avea loc de poze si a fi mai usor de parcurs.

in Parcul Central din Truskavets, calare!

Este uimitor cat de bine ii prieste piticului nostru tratamentul din Truskavets. Doar vazandu-se acolo zburda si „necheaza” ca un manz mic ce e el! Si apropos de manz, ne-ar placea tare sa-i facem un ponei cadou de ziua lui, aviz cititorilor (daca stiti pe cineva sa doneze vreunul sau sa-l dea cu reducere..). Chiar daca maine e ziua lui, noi ii putem da cadoutul si mai tarziu, oricum o sa se bucure enorm de el si il ajuta si sa recupereze. Il putem tine si creste la ferma de la Cheia, din alt post de-al nostru, de exemplu. Oricum, multumim.

Multumim si ca ne-ati dat posibilitatea de a-l vedea pe Stefanut mai bine. Dar sa va zic. In a cincea zi de tratament, la baita, i-am cerut sa ridice piciorusul sa-l dezbrac. Pana atunci el ridica putin si imedait ii dadea drumul. Muschii coapsei nu-l ajutau. Acum, l-a ridicat si sus a ramas. Muta de uimire, am tras si de pantalon si tot nu l-a lasat. Efectiv mi-au dat lacrimile cand am realizat ca o alta imbunatatire s-a produs in numai cinci zile de tratament.  I-am aratat si lui tati si Stefi a inteles ca e ceva de bine si apoi mergea dragutul ca un soldatel prin camera. Deh, acum el poate!

Plimbarile erau tot mai lungi, alergatul prin Clinica dupa copiii de arabi😀 nu-l mai obosea ca altadat’, pe leagan a inceput sa-si „faca vant”, e mai comunicativ, mai atent si mai stapan pe el. Cu piruete, dansuri, giumbuslucuri si alte minunatii ne petreceam serile ploioase in camera, cand nu puteam iesi in oras la calarit sau la locul de joaca de afara. Parca era la el acasa, chiar mai bine! Ce ne amuza dar in acelasi timp ne si punea pe ganduri era ca dupa fiecare procedura, la iesire din cabinet, vroia o recompensa. Ceva. Orice. La masaj ceara, la gimnastica greutatile, la masaj facial o jucarie verde si mare, la vibromasaj carticelele cu care-l tineam cuminte, la banda bombonelele lui tati cu care era aprovizionat, la joint terapy o papusa maaare cu par muuult (ii place mult parul), la lumino terapy cearceafurile🙂 si din camera, cand plecam vroia (imi pare rau ca nu am pozat-o) o fetita din plastelina, urata foc, pe care o facusem impreuna cu el si tati din plictiseala. Dar a trebuit sa o reasamblez de cateva ori ca atunci cand o „lua in brate” ba ii cadea o mana, ba un picior, ba capul. Ajunsese un fel de Frankenstein dar tot nu o lasa!!  Stand de vorba cu o familie din Bucuresti cu care ne-am cunoscut acolo, am aflat de o carte noua a Profesorului Koziavkyn (f interesanta) in engleza, despre metodele de recuperare in CP. Am cumparat-o (nefiind scumpa) si bineinteles ca Stefi a fost cel care a „citit-o” primul si nu i-a mai dat drumul. Dar asta ne-a ajutat sa-l scoatem de la terapii fara sa mai „ceara” recompense. Avea CARTEA !Avem si autograf pe ea de la autor :p (Inca o rugaminte: cartea e in engleza si ar fi de folos multor medici neurologi si nu numai sa cunoasca si inteleaga Metoda de recuperare Koziavkin, daca ar fi in romaneste. Daca se gaseste cineva dispus sa o traduca, ar face un mare bine copiilor cu paralizii cerebrale si nu numai. Inca o data, multumim!)

micul dejun

Ce sa va mai spunem? Ca totul acolo este gandit dinainte, primesti un orar de proceduri si exact la orele scrise acolo intri in cabinet. N-am asteptat nicaieri nici macar cinci minutele. Masa se serveste timp de doua ore, deci timp suficient sa ajungi si sa mananci linistit atat tu cat si copilul (care trebuie rugat, santajat cu painica, eheee! nu merge asa usor). Pentru ca trei lifturi nu ajungeau, au pus de un al patrulea cat am stat noi acolo. Si o noua intrare mai mare  sa incapa zecile de carucioare si o garderoba mare. Locul de joaca de afara e gandit pt siguranta copiilor (cu pavaj moale si spatiu suficient intre „aparate”), iar ca sa nu stea copiii in curent pt ca locul de joaca din interior era pana anul trecut la parter langa receptie (deci trafic mare) au sacrificat sala de conferinte in scopul acesta.

Chiar am avut placerea si onoarea sa fim acolo cand, pe 8 mai, s-a sarbatorit implinirea a 20 ani de la infiintarea Clinicii. Pentru a putea sarbatori au  refacut repede sala de conferinta (au avut un deputat la celebrare), iar de a doua zi locul de joaca era iar prezent.  Chiar am fost invitati si noi la prezentarea istoriei Clinicii lui Koziavkin. Iar toate acestea arata grija si respect din partea lor pentru pacient si insotitori. Bravo lor!

 

Si-acum va lasam cu bine, va lasam sa-l vedeti pe Stefi cu fiecare terapeut care i-a masat muschiuletii si l-au „intins” sau „sucit” ca sa-i fie lui si noua bine.

Va poooopam pe bascute si mergem sa ne pregatim pentru propriua noastra sarbatoare: ZIUA LUI STEFANUT!Sanatate va dorim si sa auzim doar debine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s