Am semnat in cartea de oaspeti

Pe parcursul celor cinci perioade de recuperare in Clinica din Truskavets, Ucraina, impreuna cu Stefi am semnat in cartea lor de oaspeti.

Dar sa va prezentam in ordine cronologica si dpdv al evolutiei lui Stefanut:

 

grasanu' lu' mama

Primul tratament (martie-aprilie 2008) a fost la aproape doi anisori, cand doar putea sta in sezut si aproape mergea de-a busilea (click pe „Primul”)

Tin minte la intoarcerea in tara, a  doua zi l-am pus pe Stefanut in calutul lui din lemn (balansoar) primit cadou de la bunicu’ si ma pregateam „sa-i fac vant” cand, incepe singur si pune calutul in miscare. Bucuroasa l-am pozat (aici) si l-am trecut si pe calul alb cu rotite. Mare mi-a fost uimirea cand Stefi l-a urnit si pe acela din loc si a „masurat” camera calare pe el.  Lacrimile mi-au curs fara sa ma-ntrebe si imediat dupa poze l-am „sufocat” pe smecheras, strangandu-l tare, tare in brate. Eram impacata si bucuroasa, se vedeau imbunatatiri.. mari!

Mergea sustinut

A urmat al doilea tratament (iulie 2008), pentru care, din motive independente de noi, mesajul si poza lipsesc cu desavarsire din guestbook.  Dar am postat alaturi o poza cu el, atunci.  Ca era tare scumpic! A fost un an bun,2008,  deja din a doua sedinta de recuperare Stefi mergea in picioare sustinut (de manute, tinandu-se de pat, chiar si de perete), am fost foarte incantati. A fost anul in care Stefi s-a nascut din nou. A fost un an al progreselor, al bucuriei de a-l vedea pe piciorusele lui. A fost si a mai urmat…

Al treilea tratament (octombrie 2008), a fost  surprinzator si de neuitat! Pentru ca era tare agitat si in loc de cuvinte scotea „urlete”, Stefanut a fost poreclit de Tania, apoi ceilalti terapeuti, Tarzancik (Tarzanel). Am fost foarte surprinsi si tare bucurosi  in momentul in care am deschis usa camerei (505), in care eram cazati si in care fusesem cazati si in iulie. De ce? Pentru ca Stefi „s-a pornit”!! S-a smuls din mana mea si a plecat in mers vioi sper capatul celalalt al camerei. A ajuns acolo, s-a oprit, s-a intors incantat spre noi, apoi si mai vioi, a venit iar pana la usa. Se citea bucuria in ochii lui, dar mai ales in ai nostri. Slava Domnului, Stefi mergea!

tunsulicul... Tarzancik!De la al patrulea tratament (iulie 2009) deja are poza in picioare, singur-singurel. Dupa 7 luni de la precedenta sedinta din Ucraina, Stefanut putea urca scrile (cu sprijin), incepuse sa mearga mai repede, mai sigur, sa nu mai cada si sa aiba un echilibru general mult mai bun (se invartea in loc, cara lucruri mari si grele (pt el), arunca mingia cu mainile, etc) Bravo, puiutul nostru si multumim medicilor si terapeutilor din Truskavets. Intr-adevar, se face „treaba” acolo!

Al cincilea tratament (mai 2010) a fost de curand,  cand Stefi deja este un mic soldatel, serios si sigur pe piciorusele lui. S-a schimbat mult fizic, dar si psihic (aici a contribuit mult recuperarea din tara din ultimul an:  logopedia, gradinita, compania animalelor de casa  si a copiilor, calaria,  grija, inotul si bucuria de a se juca in apa  si atentia celor din jur). De data aceasta, la revederea Clinicii, a Truskavets-ului,  Stefi a inteles ce il asteapta. A recunoscut terapeutii, prietenii arabi, lucrurile si jocurile (jucariile) preferate, etc.

A crescut frumos si multumim tuturor pentru asta!

Va urma.. Al saselea tratament, speram si ultimul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s