Arhivă | Iulie 2010

La Palici!

Undeva in tinuturile ‘departate ale Vaii Buzaului, intr-o zona muntoasa, plina de verdeata, simplitate si poteci bolovanoase, se intinde Paliciul, satul in care tati isi aminteste cu drag de copilarie si de fiecare data il ia pe Franzel si ii arata cararile pe unde alerga el cand era mic si livezile cu ciresi in care se catara si greeeu se mai dadea jos!

sursa: da click pe poza

Insa, ca sa ajungi in acest loc minunat, ai de trecut muntii prin cai serpuite si alunecoase, care se intind de-a lungul Vailor Siriului, cea mai mare intindere de apa din Tara Buzaului. Odata trecut de serpentine insa, trebuie sa strabati cu grija si in liniste Tinuturile Celor Negri 😀 , apoi sa treci peste Puntea Suspinelor, punte la fel de vicleana si amenintatoare, precum raul care se varsa pe  sub ea. Insa ajuns aici, totul se transforma. Orasul dispare, asfaltul, zumzetul, vuvuzelele, parca n-au existat niciodata. Simplitatea care te inconjoara iti da o stare de bine, de bucurie copilareasca, iti vine sa zburzi si iar sa zburzi..

cu matusa Gelica

La fel se simte si Franzel aici. De cand i se spune „mergem la Palici” si pana ajungem acolo, e tot zburdalnic si nerabdator… Matusile lui tati sunt topite dupa el (avem trei: Ana, Gelica si Lenuta), cel mai mult ma amuz cand fura baticul de pe capul matusii Gelica si incearca sa si-l aranjeze pe capsorul lui, aratand ca o mica Scufita Rosie. Il ador cand face asta! Insa, ce nu stiti voi este scopul lui de a ajunge mai repede la Palici, „tinta” lui care este „ograda minunata” din curtea lui Nea Gheorghe si a lui Sandu ;), ca si cea din curtea lui Dudu, unde-i place sa fie plimbat oridecateori ajungem pe acolo.

Azi am ajuns la Nea Gheorghe unde ii plac animalele galagioase si interesante. De la curci si curcani, porci si purcei.. pana la preaiubitul Martinel, vitelul „care s-a nascut intr-o marti, ca de-asta il cheama asa”. Insa ca sa ajungi la Martinel trebuie sa treci de Labus, care desi latra atat de tare, nu-l impresioneaza pe Franzel… noroc ca e tintuit intr-un lant si are „arie scurta de actiune”. lasand loc spre casuta lui Martinel. Vazut in fata vitelului, Franzel al nostru ramane, cum se spune, „ca vitelul la poarta noua” uitandu-se la Martinel, care de atata dor de mama lui nu vroia sa pape. Nea Gheorghe il mustra, ii da apa si pleaca, lasandu-ne doar cu el. Franzel, bucuros ca are in sfarsit prietenul aproape, intinde mana spre el, iar vitelusul i-o mangaie cu botul, apoi scoate ditamai capul pe deasupra portitei si da sa se joace cu el. Asta micu’ in culmea fericirii (dar totusi solemn), imi arata ca ii vine sa faca treaba mica (suntem in plin demers de renuntare la scutece, dealtfel). Eu bucuroasa, ii dau jos pantalonasii si sper ca va „face” din picioare, neavand unde sa-l pun altundeva. Cu ochii la Martinel, Franzel al meu da drumul la „treaba mica” asa, ca-ntre prieteni 😀 si iata ca prietenia cu vitelusul s-a pecetluit,  fiind si un inceput promitator de renuntare la scutece. Bravo, Franze! Ai trecut in randul „celor mari!”. Sper doar ca nu va trebui sa-l aduc la Martinel de fiecare data cand va face  pipi!

prima poza a lui Stefi

La matusa Ana (suuus in deal) ne asteptau nemurile noastre dragi.  Tano zburda si dadea cu viteza din coada cand il vedea pe Franze, iar Pusy nu stia cum sa fuga mai departe de el sa scape cu coada „intreaga”. Aici  s-a intamplat cea de-a doua „nazbatie” a lui Franzel, cand, adunati pe inserate in jurul mesei, cu Dudu langa noi, ce sa facem ce sa facem? Atmosfera era placuta, luna plina lumina curtea, seara era calda si „gratarul” si mai cald.. ne-am gandit sa facem poze, sa ne aducem mereu aminte de seara asta. Bineinteles ca dupa doua poze facute Lunii, Franzel vrea sa incerce si el. Ca sa nu stricam atmosfera, il las si ii si arat cum sa fotografieze. Timid, dar foarte incantat, urmeaza sfaturile mele, pune degetelul pe buton si „pac”, gata-i prima poza din viata lui de Pici.

Andrei (zgoobie Dudu!)

Fiind Dudu langa noi, „pac”  si lui o poza, ca prea se minuna! Apoi i-am surprins si pe cei „incalziti” si la propriu si la figurat, din jurul gratarului. Ca deh, e Mare Sarbatoare la Palici astazi! E „praznicul Sfantului Ilie”!

Hai sa terminam povestea cu o alta intamplare draguta, petrecuta a doua zi,  duminica, tot la Nea Gheorghe. Insa, de data asta a fost haios Sandu, unchiul lui Franzel. El e si complicele lui Stefi, il lasa sa-l „jumuleasca” de par oricand vrea, il convinge sa manance „carne” si reuseste doar sa-l faca sa o guste (piticul nostru fiind un viitor 100% vegetarian convins) si il plimba prin ograda lui preferata. La fel a facut si azi, cand, dupa

Tati, Sandu, Lili si alti unchi...

o ploaie zdravana totul era umed si alunecos pe jos. Ei ca doi smecherasi au plecat „la plimbare”, Sandu fiind „binedispus” deja. Tinandu-l in brate sa nu cumva sa se murdareasca, s-au indreptat spre ograda cu oratanii. D-zeu stie ce au facut ei acolo si cum au reusit, insa la intoarcere amandoi aratau ca purceii pe care tocmai ii vizitasera. :)) Stefi murdar pe fundulet, picioruse si (apropos, il luase si descult, doar in sosetute) cu talpile negre, iar de Sandu nu mai povestesc, va las sa vi-l imaginati! 😀 Bineinteles ca Franzel se distra copios, Sandu nu stia cum sa-si ceara scuze si sa ne asigure ca „asta micu’ nu s-a lovit deloc”, in schimb el era varza! Cazuse, prin alunecare, in noroiul al mai mare, cand vroiau sa-l salute pe Martinel! Sandu pe spate, Franzel peste Sandu!

Ma tot gandesc ce-o fi zis dragul de Martinel, vazandu-i pe cei doi gramada in fata grajdului….:))

Si uite-asa v-am povestit o parte din pataniile lui Franzel la Palici… restul mai incolo.. pe curand!

Jos palaria!

De ce „jos palaria”? Din doua motive, practic amandoua au legatura cu o intamplare recenta si trista din viata noastra: Stefi a fost muscat de o capusa! Si nu oriunde, ci in spatele capului! De aici o serie de probleme, drumuri si griji de care cu greu mai scapam. I-am dat ” jos palaria” si  l-am chelit (l-am tuns ca in poza).  Asa le venim repede de hac afurisitelor de capuse sau orice s-o mai intampla sa se prinda. Deci, atentie la capuse! De obicei vara, in perioada mai, iunie, iulie, de pe iarba inalta, neingrijita, de pe tufisuri sau arbusti mici, din locurile umbroase si impadurite se pot agata capuse urate si periculoase! O sa spuneti ca e doar un alt parazit, la fel credeam si eu, insa se pare ca in ultimul timp tot mai multe sunt infestate cu borelia, virusul care da Boala Lyme. Este o boala inselatoare, numita popular si „boala cu 1000 de fete”, tocmai pentru ca are simptomele asemanatoare cu alte 1000 boli.  Dupa ce ne-am documentat si am ramas stupefiati de ce am citit pe internet, am inceput sa intrebam in stg si dr ce putem face ca sa fim siguri ca Stefi nu e infestat. La cine ne-am gandit ca ne poate ajuta,  este cea pe care v-o prezint in pasajul urmator (ca sa vedeti de ce avem atata incredere):

Acum aproape patru ani, la doar 3 luni de la venirea lui Stefi pe lume, cea care ne-a incurajat si dat speranta, ne-a ambitionat si practic, ne-a ordonat sa „ne punem pe treaba, caci copilul acesta isi va reveni”, a fost Dna. Dr. Mera Rodica din Tg. Mures.  De patru ani continua sa ne incurajeze, sa ne sfatuiasca, sa ne prescrie tratament pentru Stefan, continua sa ne laude progresele, dar si sa ne mustre daca pe undeva am omis ceva sau am gresit. Este o femeie desavarsita, cu suflet bun si un profesionist in ale neurologiei infantile.. si nu numai. Este „open-minded”, citeste, invata, studieaza si nu se jeneaza sa „spuna ca inca nu stie suficient”. Incurajeaza tehnicile de recuperare moderne sau mai putin cunoscute, cele „nedorite” in tara, dar care dau rezultate excelente  pe cei pe care sunt practicate, printre acestia numarandu-se si puiul nostru, din fericire pt noi.

Una din aceste tehnici este si metoda Koziavkin, despre care am scris atatea in micutul nostru blog. Iar doamna doctor a avut si are in continuare dreptate. Trebuie sa continuam! Si asta se vede pe scrisoarea medicala de la ultimul si foarte recentul control al lui Stefanut, la dumneaei (aici scrisoarea medicala). De cum l-a vazut pe Stefan, i-a si spus „ce baiat mare si frumos te-ai facut„, apoi a si zarit ca problema piciorului stang (var-equin) inca nu e rezolvata. „Tendinta de a merge cu piciorusul in rotatie interna este vizibila. Sa-i puneti neaparat orteza pe piciorus noaptea, poate scapati fara interventie chirurgicala„, ne-a sfatuit d-na doctor. Folosim inca orteza veche, putin mica de el, caci dureaza cam doua luni doar confectionarea uneia noi, ca sa nu mai vorbim de decontul CAS.  Asa ca tot masajul si gimnastica este baza (combinate dau cele mai bune rezultate)!

Aceasta este Dna Dr Mera Rodica, din fericire neurologul curant al lui Stefanut. De cum am sunat-o si i-am spus ca Stefi a fost muscat de capuse,  ne-a trimis de urgenta la analize igg si igm pentru depistarea boreliei.  Aflasem de pe Internet despre Dna Prof Dr Butiurca Domnica, tot din Tg Mures, care ne-a ascultat, consultat si ajutat.  Jos palaria, Doamnelor! Inca nu avem toate rezultatele testelor dar speram ca Doamne-Doamne ne scuteste de inca o alta boala grea pe capsorul micutului nostru baiat.

Sanatate si atentie la capuse!

P.S.   Noutati: analizele au iesit bune, borelia nu e prezenta, Stefi nu e infestat cu Lyme, Slava Domnului!