Va spun, „cred in Mos Craciun!”

Da, Mos Craciun exista si nu e un mos imbracat in rosu si cu barba din vata, cum l-au creat cei de la Coca-Cola (asa am auzit). Este un „spirit”! Ca si Dumnezeu, Alah sau Lampa lui Aladin (cam nepotrivita alaturare).  Mosul face sa fie deosebita sarbatoarea Craciunului. Si l-a facut si pe Stefanut sa creada in el…. forever! Dar sa va povestesc:

In agitatia sarbatorilor, deci in apropierea zilei de 25 decembrie, am primit bonuri cadou de la firma si ne-am dus intr-un magazin mare (nu dam nume) sa cautam cadou pentru piticul nostru. Greseala (credeam noi atunci) a fost sa-l luam si pe Stefi cu noi la cumparaturi. De cum intram in „superhipermarketul” impodobit de sarbatoare „ne sar in ochi” doi caluti din plus foaarte mari! (erau pusi acolo „la oferta!”) Norocul meu (caci tati inca nu sosise)  si al calutilor a fost ca Stefi era incarcat in carucior, astfel nu s-a putut repezi la ei sa-i „jumuleasca”. Cu tact, am trecut de cai (pretul fiind destul de piperat), cu promisiunea ca ne vom intoarce la ei dupa ce mai dam un ocol raionului de jucarii. Zis si facut.  Am plecat de acolo si cum ajungem la raionul de jucarii un strigat rasuna din gura lui Stefi si toaata lumea prezenta ne fixeaza curioasa. Ce-o fi? O duzina din aceeasi caluti maro din plus zaceau pe raftul de sus, aliniati frumos ca de parada! Caci parada am facut noi in magazin in seara aceea datorita lor. Asa ca iau un cal de pe raft si il asez cu grija pe carut, spre deliciul si incantarea lui Stefi, care imediat incepe si dezmiarda calul si il imbratiseaza, de ti-era mai mare dragul sa-i privesti.  In sfarsit a tacut multumit si ne-a lasat si lumea in pace. Insa, cum a sosit tata a inceput iar agitatia si bucuros Stefi i-a prezentat noua lui achizitie (asa credea el). S-a bucurat si tata de bucuria lui si a fost de acord sa-l luam cu noi acasa pe calutul maro. Insa… din alta parte, unde a vazut el ca era mai ieftin🙂 Cred ca la Polul Nord…😀

Asa ca il imbrobodim pe Stefan ca trebuie sa mearga la culcare calul si maine dimineata venim sa-l luam (fara succes ca tot a urlat), il iau pe sus pana la urma si fug cu el la masina. Din fericire s-a linistit repede caci in masina era o pereche de bocancei noi nouti primiti in dar chiar in ziua respectiva de la niste prieteni dragi (multumim,  PRIME Brasov) si care i-au atras atentia imediat. Insa dezamagirea i se citea pe fata…

Asaaaa, vine seara de Ajun si calutul cumparat intre timp de tati tot din superhipermarketul impodobit, caci unde era mai ieftin se terminase (s-au dat bine caii anul asta :p), astepta sa vina un Mos sa-l daruiasca stefanutului. Bineinteles ca l-am pus bine sa nu dea piticul peste el intre timp. Nu stiu cum s-a potrivit, ca am reusit sa avem si Mos si prieteni in jur, sanatate mai ales (cel mai de pret dar) si muuulta voie buna, in scurtul timp pe care l-am avut pt pregatiri. Spiritul Mosului, as zice !?

Ne sunam prietenii sa stabilim ora sosirii Mosului si locul, ne imbracam toti piticii, las sarmalele pe foc si bunicuta sa le pazeasca, arunc pe stefi costumul de la serbare, tata ascunde bine toate cadourile in masina si ne trezim cu totii in jurul bradului si al Mosului cu pricina… Toti copiii cu ochii bulbucati la Mos, Stefi bineinteles ca sare pe el sa-l ajute sa imparta cadouri, asa ca il ia pe el primul in primire. Il pune sa zica o poezie ca sa primeasca un cadout. Stefi incerca sa-i explice ceva in limba lui, Mosul vroia poezia.. pana la urma il lamurim mai multi adulti in cor ca Stefi nu poate vorbi bine si Mosul se linisteste (deh, mos, ce sa-i faci) si cauta cadoul lui. Incepe cu ce e mai mic si la urma apuca magaoaia de calut impachetat intr-un sac mare si i-l da lui Stefanut. Asta micu’ ramane masca si mut de uimire. Cand descopera ca este acel cal pe care l-a lasat in magazin dormind, topaie si tipa de bucurie! „De-acum crede in Mos Craciun, orice-ar fi!” (spune tati multumit de reusita)

Si, sincer, fara ajutorul lui nu am fi reusit sa ii gasim ceva sa-i placa asa de mult si sa il si surprindem. Totul a fost „pus la cale” de Mos😉

Asa calare pe calut, piticul nostru a urmarit cum si ceilalti copii se bucura de darurile primite, apoi tot calare s-a asezat in jurul Mosului pt poza de grup.

Va spun, timp de o saptamana oriunde mergeam il cara si pe „Filip” dupa noi. Il hranea, il punea sa faca nani pe jos in camera lui, chiar il invelea cu paturica lui preferata..  insa cel mai haios era cand il lua de ham si il tara peste tot dupa el, de parca ar fi fost viu (calutul). Acum e mai cumpatat insa trebuie lasat Filip acolo unde e locul lui. Daca ne atingem de el, iese scandal :p Deh, acum e al lui (vorba unei prietene dragi).

Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea.. Mosului!

One thought on “Va spun, „cred in Mos Craciun!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s