A mai trecut o zi…

..din calendar. Sfantul Stefan.  A trecut repede, dar a fost frumos. Din 3 motive, care mai de care mai dragut.

Primul. E ziua intregii familii. In primul rand, a lui Stefanut, apoi al parintilor (Raul Stefan si Ionela Stefania), al bunicii (Stefana), al finutei (Bianca Stefania) si al pisici…lor (ar fi urmat, ca sa aiba „rima”, dar deja le cheama Miu si Piu).

Al doilea motiv, am avut tort! Yeeeey! Si nu orice tort, ci unul primit in dar de la strabunica lui Stefan, in varsta de 78 ani (sa ne traiasca!) si de care a fost Stefanut f. f. incantat (si de tort si de strabunica, pe care a „topit-o” de atatea imbratisari si „mutrite” in cele cateva zile de sarbatoare cat a stat la noi). In plus, am fost si am ales tortul impreuna, un moment foaaarte important! Stefanut l-a carat la masina (in ultimul timp este extrem de incantat de zile de nastere si torturi, un nou hobby de-al lui), s-a si asezat un pic pe el si a turtit „minunea” de carton in care era asezat si astfel si piscoturile si un sfert din lucratura de pe el le-a deplasat cu vreo 10 grade, dar nu-i bai ca le-am rearanjat acasa :p). Odata ajuns in siguranta, pe masa din bucatarie, tortului i s-a cantat tare si cu multa veselie binecunoscutul „multi ani traiasca” („Mu-ta-ta-ta-taaa, Mu-ta-ta-ta-taaaa, Taaa-tuu-taaaaa” in limbajul Stefanesc :D). Ce mai, eram 4 insi in jurul tortului, dar paream un trib amerindian in jurul protapului. Spre seara s-a marit „tribul”, f muuult, cu cei dragi noua.

In sfarsit, al treilea motiv de bucurie au fost cadourile pt Stefan (si nu numai), care curgeau valuri-valuri…  cel mai haios a fost un Zuzu Pet in forma de hamster care umbla prin casa de nebun si chitaie, sforaie, maraie, paraie, etc. F dragut si chiar il poti confunda cu un animalut de companie! Insa Stefanutului nu i-a placut pet-ul asa tare cat s-a bucurat de imensul uscator de rufe :)) primit de noi, parintii, caci pe cel vechi il legasem cu sarma sa mai stea pe picioarele lui, in asa hal il adusese strengarul nostru.

Din pacate gerul de afara de atunci nu ne-a lasat sa-i oferim lui Stefanut bucuria de a-l calari pe Zorro si nici cea de a-l duce la inot, asa ca am fost la buni Stefana si am urat-o si „colindat-o” si pe ea (iar pe bunicul l-am „batut” scurt la table!), intre doua „randuri” de musafiri foaaarte bine veniti!

Multumim tuturor ce ne-au felicitat (telefonic, email, sms, viu grai, etc..) si va dorim asemenea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s