Arhivă | Aprilie 2011

Operatie reusita

Se pare ca programarea operatiei in Saptamana Mare ne-a purtat noroc. Si spun asta pentru ca incizia tendonului a fost o reusita, fara urmari neplacute,  fara complicatii. Doctorul Dan Cosma este un profesionist si il recomandam cu incredere oricarui parinte. Noi colaboram foarte bine cu dumnealui si suntem multumiti de rezultatele de pana acum. Speram sa continuam asa..

Dupa o zi petrecuta in Cluj (ca sa fim la 8 dimineata la spital pentru  „scos ghipsul”), am nimerit cum nu se poate mai prost! O urgenta a dat peste cap programarile din ziua respectiva si iata ca am fost nevoiti sa suportam o ora si ceva de maraieli si neliniste din partea lui Stefi. Daca am fi stiut ce se intampla si ne-ar fi anuntat cineva ca doctorul nu a uitat de noi, ci este prins intr-o urgenta, am fi fost mult mai linistiti si noi si copilul. In fine, pe la 9 si ceva in sfarsit scapam de „cizmulita”, spre deliciul lui Stefan, si ne punem iar pe asteptat. Insa a fost mai placut, caci ne-am plimbat cu liftul pana la etajul 7, unde ne-au instalat intr-un pat de salon pentru pregatirea pacientului de operat (stiti deja cine :p). Inca o bucurie a fost apa calda cu care am spalat din belsug piciorusul stang, care nu mai simtitse apa de o luna si jumatate. „mai da-i, mai da-i”, spunea tati in timp ce piticul de Stefan avea colturile gurii pana la urechi :D, de bucurie.

Dupa un sedativ au mai urmat cateva zeci de minute de agitatie (la el orice sedativ are efect invers), pana cand ne-au chemat la et 9,  la sala de operatii, unde m-au costumat corespunzator  (caci doar un parinte avea voie si acela am fost eu) si ne-am mai jucat vreun sfert de ceas cu masca pt gura si alte obiecte ce mai erau in antreul salii de operatie. Apoi repede l-a preluat pe Stefan asistenta doctorului Cosma, in timp ce-i facuse balonas dintr-o manusa chirurgicala (care i-a distras atentia toata perioada interventiei) si au purces la taiat. Foarte vesel personal, m-au impresionat cu cata lejeritate si buna dispozitie „taie si spanzura” printre copii. Bravo lor!

Din holul sectiei de chirurgie l-am auzit pe Stefi cum a tipat vreo 3 minute, apoi liniste. Imediat a iesit un asistent si m-a trimis in salon sa il astept acolo. M-a asigurat ce totul e ok, doar ca s-a speriat de seringa cu anestezic (s-a folosit doar anestezie locala).

In max jumatate de ora a aparut acelasi asistent abia carandu-l pe Stefan intr-un cearceaf verde murdar cu iod. Prima data am crezut ca e sange si m-am albit la fata. Apoi ne-a luminat dl. doctor si ne-a explicat ca nu a curs nici o picatura de sange. A facut o incizie de 3 mm a tendonului, nu s-a folosit nicio ata de cusut, nimic. Piciorusul a fost pus imediat in ghips, in ultima pozitie inainte de vindecare. Va sta cu el asa trei saptamani (pana in 10 mai), dupa care vom reveni la el sa-l dea jos definitiv. Abia asteptam!

Nu vreau sa las la urma ce era important, si anume mii de multumiri pt Ildi, Ferencz si Rebeka, familia din Cluj care ne-a gazduit o zi si o noapte absolut gratuit intr-un apartament de-al lor.  Rebeka este fetita lor de 2 ani si jumatate, care are diagnostice „mai grele” decat Stefan, insa are o fire vesela si ambitioasa ca a lui, deci speram si ne rugam sa se faca bine si sa poata merge si trai ca un copilas normal. Ei se pregatesc de primul tratamet la Clinica de recuperare din Ucraina, asa ca le tinem pumnii si sa se intoarca cu rezultate excelente! Multumim inca o data, Ildi!

A urmat drumul inapoi, cand la un moment dat eu am devenit pacientul ghipsat.. iar Stefi doctorul! :))

Acum va uram, asa cum sade bine oricarui crestin in Ajun de Sarbatoare, „Paste Fericit”, cu obiceiuri frumoase,  veselie si un mielusel la protap! S-aveti pofta!

S-a amanat tenotomia

Emotiile continua.  Marti, pe 12, cand era programata incizia, a fost doar o schimbare de „cizmulita”  pentru inca o saptamana.  Operatia de alungire a tendonului lui Ahile a fost amanata pentru miercuri, 20 aprilie a.c Vom purcede cu mic, cu mare la Cluj inca de marti, cand domnul doctor se va ingriji de noi si ne va oferi casa, masa in institutia unde „presteaza” atat de bine. Vom sta doar o zi internati. Miercuri la ora 8 fix(!) ne vom instala in sala de operatii (inca nu stim care este dar sigur vom afla), unde ne vom ruga si vom fi alaturi de Stefanut, atat fizic (speram) cat mai ales psihic. Prea multe detalii despre tenotomie nu avem acum, dar le vom posta sigur la intoarcere. Tot ce stim e ca nu va fi nevoie de anestezie generala si asta ne linisteste.

Ce mai stim si am aflat la ultima vizita, este ca piciorusul s-a recuperat destul de bine. Fiind prezentat cazul nostru unui grup de cca 10 studenti, am avut sansa sa auzim si noi explicatia „stiintifica” a metodei, asa cum este predata la seminariile facultatii de medicina (cred :D) Calvusul a disparut (adica scobitura de pe partea interioara a labei piciorului, care la var-equin e f adanca), iar unghiul de corectie e varusului a ajuns la 40 grade. Cu acest nou ghips si tenotomia de miercuri, se va ajunge la un unghi de 70 grade si var-equinul va fi corectat.  Uff! Sper ca am retinut corect si nu scriu prostii aici! Oricum, cred ca majoritatea cititorilor vor sari bucata asta  „stiintifica” .

Intre timp,  tineti-ne pumnii in semn de noroc si rugati-va pentru ca operatia sa fie un succes. La fel vom face si noi. Stefanutul are nevoie de piciorus drept sa poata fi un copil.. cu copilarie. Multumim!

Next: Alungirea tendonului

Astazi am fost intrebata de cei de la gradinita cand se va intoarce Stefanut aoclo? Apoi am realizat cat de mult a lipsit.. si va mai lipsi de la gradi. Cat de mult le duce dorul colegilor si educatoarelor (caci el le iubeste pe toate!).   Se uita de patru-cinci ori pe zi la dvd-urile cu cele trei serbari ale lui la Heidi…  Deja am invatat toate cantecelele pe derost (inclusiv gesturile copiilor). Mititelul de el, deja stie ce cantecel urmeaza, ce coleg isi va spune poezia in contiuare.. ..la fel si bunicii care stau cu el aproape o zi intreaga (nu stiu cum ne descurcam fara ei) au invatat unele cantecele.  Noroc cu vremea frumoasa, ca mai iese la plimbare cu bunicul cate trei ore inainte de somnul de pranz si il mai scoatem si noi (parintii) seara, cate o ora-doua. Interesante mai sunt si jocurile dnei logoped, pe care aproape le-a „invatat”, masinutele si trenurile de jucarie care „zburda” pe mocheta sub mana lui, el tarandu-se pe burtica (nici de-a busilea nu are voie sa mearga) si copii care-l viziteaza din cand in cand (cei de acasa caci de la gradi nu am avut niciun vizitator pana acum 😦 )

Ma intreb cum va reactiona la intoarcerea la gradinita (pana acum nu a mai avut asa pauza mare)  si gandul asta imi da ceva fiori.. va putea incepe gradinita imediat dupa ce scapa de ghips sau va avea nevoie de recuperare sa-si reia mersul? In cat timp va reusi sa mearga din nou?  Aici m-am blocat, n-am stiut ce sa spun celor de la gradinita. La intrebarea asta nu-mi poate raspunde inca nici macar medicul ortoped.  Tot ce stu e ca o saptamana nu se va putea sprijini pe piciorusul stang. Si mai stiu ca Dl. doctor Kovacs ne asteapta sa revenim la el si terapeutii de la Micul Print la fel si asta imi da incredere ca se va reface repede.

Pana atunci ne concentram in continuare pe cele aproape 4 saptamani de „purtat” ghipsul. Urmeaza partea cea mai dificila, alungirea tendonului (marti, 12 aprilie, la Cluj) si imobilizarea in 3 saptamani continuu de ghips. Va fi greu, va fi mult mai agitat piticul, caci il va durea locul inciziei… insa speram ca va merita si piciorusul se va indrepta frumos, asa cum mami lui (si toti cei dragi) si-a dorit.

In privinta asta avem vesti bune. Martea trecuta doctorul a constatat vindecarea completa a varusului, adica Stefanut numai duce piciorul spre interior, ci il tine drept  asa cum ar trebui. Urmeaza indreptarea equinului prin alungirea tendonului si punerea in ghips a labutei piciorului in unghi de 90 grade, adica exact cum ar trebui sa si ramana. Asa sa dea Dumnezzeu!

Daca acum arunca mingea cu manutele si plimba masinutele tarandu-se pe burta, dupa ce se va indrepta piciorul va alerga dupa minge si masinutele le va plimba in cosul bicicletei, pe care tot el o va pedala. Amin! 🙂