Arhive etichetă | recuperare

F&F

F&F nu vine de la Fast&Furious, desi Stefi e cam furios cateodata….
F&F vine de la Franzel si Freddy
Freddy este un armasar pursange spaniol, pe care Stefi l-a calarit in weekend, la Panicel. De obicei la Panicel il asteapta Catalina, un ponei foarte frumos si indragit de toti copiii, dealtfel calutul preferat al lui Stefan.

Insa, in sambata asta frumoasa cu soare si multa veselie, Stefan a avut sansa sa il calareasca pe Freddy pentru prima data si s-a descurcat excelent. Tata lui l-a filmat si v-am pus filmuletul mai jos, ca sa-l puteti admira pe Franzel calare..

A asteptat demult iesirea asta pentru ca de o saptamana si jumatate a stat mai mult in casa. O faringo-amigdalita puternica l-a chinuit, cu dureri in gat, febra mare, complicatii (la urechi, nas, dureri de cap). A luat trei tipuri de tratament, primele doua dovedindu-se a fi ineficiente. Pana nu a ajuns la antibiotic nu i-a scazut febra.

Desi era inca sub tratament, o zi a fost cu colegii de la gradinita la o ferma de animale din apropiere, o sera si o ciupercarie (actiune din cadrul Scolii Altfel) si a fost foarte incantat.

Asa ca sambata asta ne-am permis,  fiind mai cald ca de obicei, sa il ducem si la caluti, acolo unde este viata lui si unde are parte atat de recuperare fizica, dar si psihica, plus distractie.

Apropos de recuperare, din pacate, datorita starii lui de sanatate deloc buna, am „reusit” sa  amanam plecarea la clinica din Ucraina, programata pe 1 aprilie. Asa ca o noua reprogramare avem abia pe 27 mai (cu o zi inainte ca Stefanut sa implineasca 7 ani!).  Pana atunci speram sa reusim sa facem aici pentru el cat mai mult cu putinta si sa strangem si toata suma necesara plecarii.
O zi frumoasa va dorim !

P.S. Filmuletul e facut de 1 Mai. Enjoy!

Vom avea recuperare la domiciliu, asigurata de stat!?

Azi dimineatza am avut surpriza placuta de a primi pe mess de la o buna prietena si „colega de suferinta”, urmatorul link:

http://www.realitatea.net/copiii-cu-handicap-vor-beneficia-de-servicii-de-recuperare-la-domiciliu_717578.html

E vorba de un proiect de aprox. 3 milioane de euro al ANPFDC, cu finalitate in luna octombrie a.c., prin care 1.000 copii cu dizabilitati din 18 judete ale tarii vor beneficia de recuperare la domiciliu, asigurata de o echipa de specialisti. Dar mai bine cititi voi dand click pe linkul de mai sus. Doaaamne Ajuta!

Sursa: Realitatea.net

Ne facem bagajul pentru Ucraina…

Dragii nostri,

Pentru ca data de 5 mai se apropie repejor, ne-am „pornit” cu pregatirile pentru plecare la Clinica de Recuperare din Truskavets, Ucraina (pt cine e nou pe aici). Si asta datorita voua, celor ce ne-ati ajutat pe diverse cai si cu diverse mijloace (mai ales bani) sa facem posibil acest tratament al lui Stefanut. Va multumim din suflet!

Vom porni in seara de 3 mai si speram ca Stefanut sa faca linistit nani macar pe perioada noptii, caci drumul se intinde pe parcursul a 12-13 ore (de pe la 10 noaptea la 11 dimineata). In granita speram sa ajungem pe la 4  dimineata si sa si trecem repede (ne va ajuta actul trimis de Clinica). Pe la pranz ar trebui sa fim si cazati si „mancati”, in cadrul hotelului clinicii.

Pe parcursul a doua saptamani Stefi va fi mai intai masurat si consultat, apoi pus la „test” si filmat „ce stie sa faca inainte” de tratament, supus la toate procedurile impartite ordonat pe ore zilnic (doar o duminica va avea pauza), iar la urma filmat iar „ce stie sa faca dupa” . Va avea echipa lui de specialisti cu care va lucra. Pe multi deja ii cunoastem. Va fi iar „Tarzancic”-ul clinicii, abia asteapta „tipetele” lui a la Tarzan terapeuta de la kinetoterapie sau cel de la joint therapy. Speram sa stea de data asta si la masajul facial, caci il va ajuta in vorbire cat de cat. Iar la „suciturile pe coloana” se va intalni cu Marele Profesor Kozyavkin si cu tiz-ul lui Stefan.  Galina de la masaj il va relaxa si chiar adormi iar vibromasajul de dupa il va toropi si vom avea liniste 3 ore in timpul somnicului lui de pranz. La luminoterapie e cam plictisitor pt el sa tina 10 min mainile intr-un cub luminos sau in alta zi piciorusele sau sa stea pe burtica la fel de „mult”. Dar se va adapta, ca de fiecare data de pana acum si, in cateva zile va merge zambind pe la toti. Chiar si la bicicleta si banda, unde are de muncit, nu gluma! Spiderweb-ul o sa ne mai dea de furca, insa e foarte folositor asa ca vom incerca sa nu punem la suflet supararea lui din timpul „tehnicii de pregatire a cosmonautilor”.  De starea lui de sanatate va avea grija doctorul lui, speram sa fie acelasi cu care deja ne-am obisnuit si tot el ne va da scrisoarea de recomandare pentru urmatoarele eventuale terapii. Speram sa ne recomande cat mai putine, asta insemnand ca Stefi e spre bine. Doamne Ajuta!

Iar seara ne vom relaxa. Locul de joaca este in curtea spitalului si e foarte frumos, plimbari lungi putem face daca vremea ne-o permite, o sa vizitam si revizitam Truskavets-ul, poate ajungem si prin imprejurimi. I-am promis ca il voi plimba cu un „troleibuz” ucraenian, care e sub forma de autobuz (ii plac foarte mult in perioada asta), iar duminica il vom incanta calare pe caluti in Parcul Central al statiunii. Abia astept sa-i citesc bucuria din ochisorii lui albastrii. Si din ai lui Raul, deasemenea, cand il priveste calarind.

Inca n-am facut fizic bagajele, cu haine impaturite, alea, alea, insa am aranjat totul in rest, pasapoarte, trimiteri, vizite medicale, concedii, pregatirea masinii, pastile pt raul de masina al meu,  familia care sa aiba grija de casa, catea si plante, ridicarea corespondentei  in astea doua saptamani, etc.

Din pacate Stefi a racit azi insa nu e nimic grav. Doar stranuturi si mucisori care speram sa treaca in doua-trei zile cu Panadol si sa fie apt de „munca” pe care o are de depus la Clinica.

Va pupam pe toti si ne mai „auzim” in timpul celor doua saptamani de tratament (speram sa avem net).

Doamne Ajuta!

Cotidianul Gandul ne sustine!

CAMPANIE Declarat sănătos la naştere, bolnav din prima zi de viaţă

Tehnica de antrenament a cosmonauţilor, speranţa de vindecare a lui Ştefănuţ, 3 ani

de Alina BĂDĂLAN TURCITU | 23 FEBRUARIE 2010 La cinci zile de la naştere a intrat în ghips şi până la 3 ani a stat numai prin clinici. Micuţul Ştefănuţ are vreo şase diagnostice: „apă la creier”, muşchi flasc la mână şi la picior, atrofierea unei părţi din creier ş.a. Poartă ghetuţe ortopedice, orteze şi proteze; nu vorbeşte, ci hârâie. Ca să-şi poată continua tratamentul la clinica din Ucraina îi trebuie 3.700 de euro până în mai. Apoi, mai trebuie alţi şi alţi bani, nimeni nu ştie cât

“I-a răsucit mâna şi osul lui de bebeluş a pocnit scurt, parcă-l şi aud… Ştefănuţ abia se născuse, avea cinci zile când l-am dus la doctor să-i repare entorsa”, povesteşte tatăl, Raul Rădulescu din Râşnov. Apoi, copilul a intrat în ghips – un picior şi o mână, până la cinci luni. “Mai are şi picior varus-equin, des­coperit la naştere. Laba piciorului e întoarsă în interior şi tendonul lui Ahile e foarte scurt. Entorsa aia de la mână n-a văzut-o nici un doctor, abia a doua zi de la naştere a descoperit-o o asistentă. Nu ştiau de ce a plâns copilul toată noaptea, prima din viaţa lui…”, zice mama, Ionela.

Ştefănuţ Rădulescu - foto Gandul
Ştefănuţ Rădulescu – foto Gandul

Peste câteva zile i-au mai găsit o boală: pareză la mâna dreaptă, sus. Laptele şi-l bea cu noduri, că-l durea permanent mâna – nu putea s-o ţină decât sucită la spate, îndoită de la cot. Stătea ca păpuşa şi se uita fix undeva, în sus, la bec, credeau părinţii… nu râdea, nu se mişca. “Îl ţineam două săptămâni în ghips, era vară, i se opărea pielea, îl îmbăiam cu pungă pe ghips. După două săptămâni, mergeam la doctor să-i scoată ghipsul şi să-i facă masaj, o săptămână era liber, apoi iar ghips, tomografe, ecografe, vizite medicale. Şi el plângea continuu. Săracu’, îl durea că mai avea şi alte boli, dar încă nu i le descoperiseră doctorii. După ce a scăpat de ghips, a râs şi el, pentru prima oară în viaţa lui. Mi s-a părut aşa amuzant, că dintr-odată i s-au ridicat obrăjorii ăia grăsuţi şi radia”, spune Ionela.

Citiţi AICI reportajul de excepţie

al Alinei Bădălan Turcitu publicat în Gândul

Tehnica de antrenament a cosmonauţilor, speranţa de vindecare a lui Ştefănuţ

Donaţii

RO57BRDE080SV47570500800 – BRD sucursala RASNOV,

titular: RADULESCU RAUL

Cod SWIFT: BRDEROBU

Adresa BRD Brasov: M. Kogalniceanu nr. 5

RO07INGB0000999901716715– ING BANK sucursala BRASOV,

titular: RADULESCU IONELA STEFANIA

Cod SWIFT: INGBROBU

Adresa ING Central: Sos. Kiselev  nr. 11-13 Bucuresti, RO

alina.badalan@gandul.info

Un nou tratament in Ucraina

la maternitate

Ni s-a spus ca totul va fi in regula si i-am crezut. Apoi a aparut el pe lumea asta. Era mic si dragalas,  „cu trasaturi frumoase!”, cum spunea o matusica de-a lui, incantata de pometii rotunjori.  „Uite ce frumos ii sta in galben”, se minuna o alta matusica..

Era puiul nostru, Stefan Radulescu, mostenitorul, singurul de speta masculina din familie.. Era fiul nostru, pe care-l asteptasem atata timp intrebandu-ne cum va fi, daca va fi bine si cu cine va semana, …, intrebari pe care probabil toti parintii si le pun inainte de venirea puiutilor lor pe lume.

La cateva zile de la nastere

Insa atmosfera era trista, era apasata, tensionata, s-a nascut bolnav. Un picior intors, o manuta rasucita, un degetel mai micut, galbior la fata si plangea mult, foarte mult… Asta era prima zi. A doua zi ni se spunea de alta problemuta descoperita la el. In a cincea zi deja fiul nostru era complet malformat. Suna cumplit, dar asa ni se spunea. „Ce s-a intamplat? Au fost probleme la nastere?”, altceva nu auzeam din gura tuturor, a pediatrilor, chirurgilor, neurologilor, dermatologilor, oftalmologilor, alergologilor, cardiacilor, pana si a laborantilor. Pluteam. Mergeam cu copilul peste tot pe unde ni se spunea sa mergem. Eram in transa. Dupa o luna am aflat ca si creierasul avea disfunctii. Simteam ca o  luam razna. Nu stiam daca totul e adevarat sau nu. Am aflat ca nu e genetic. Am aflat ca poate muri oricand, chiar si noaptea in somn…  Deliram. Trei luni cu gandul asta, noaptea, ziua privindu-l cum se chinuia pe caldura de foc cu gipsurile pe piciorul stang si manuta dreapta. Baile erau un cosmar. Gipsul trebuia protejat cu punga, Stefanut plangea cat il tinea plamneii. Suferea cumplit saracutul. „Buni” era acolo mereu. Nu stiu ce-am fi facut fara ea, fara cei dragi, fara sfaturile si ajutorul lor.

Din a treia luna ne-a revenit speranta in suflet. Un medic bun, „omul potrivit la locul potrivit si la momentul oportun” ne-a redat speranta. „Copilul vostru nu va muri. Boala este stagnanta. Linistiti-va si puneti-va pe treaba daca vreti sa-l vedeti crescand frumos!”, ne-a spus cu toata convingerea dna doctor. Si a avut dreptate. Lucrurile se limpezeau din ce in ce mai mult. Bolile aveau leac sau puteau fi tinute sub control, Stefi incepea sa recupereze, noi sa ne revenim, sa vedem copilul cu alti ochi, sa-i impartasim dragostea noastra in locul fricii si al disperarii. Iar el simtea asta. Incet, incet am invatat toti trei cum sa luptam cu boala, unde sa mergem, ce sa facem. Multi oameni cu suflet ne-au ajutat, s-au rugat pt noi, ne-au sfatuit. Am facut ce am crezut ca-i mai bine pentru puiut. Am fost chiar si la tamaduitor, care ne-a dat vesti bune. Stefi va fi bine.  Dar trebuia sa facem tot ce ne sta in putinta pentru asta.

metoda Koziavkin

Am incercat in tara, am descoperit un centru de recuperare unde mergem si acum. Stefi progresa, dar progresa lent. Retardul psiho-motor era tot mai mare. Atunci am cautat si peste granita. Intamplarea a facut sa gasim un simplu post pe un forum, al unor parinti la fel de disperati ca si noi, care gasisera o clinica foarte buna in Ucraina. La inceput am fost reticenti, indaratnici, din cauza pretului, a distantei mari.. . Dar, discutand cu acei oameni minunati care postasera informatiile despre clinica, ne-am hotarat sa incercam si noi si am facut-o. nu ne-a parut rau deloc. Prima data a fost de incercare. S-au vazut progrese mari. A doua oara deja mergeam cu gandul sa venim acasa mult mai bine. Si asa a fost. Apropiatii au fost uluiti de progresele lui Stefanut. A treia oara deja Stefanut mergea… A fost apogeul. Nu credeam sa-l vedem mergand asa curand, la cat de „neagra” era situatia cu putin timp in urma. Dar mai erau de recuperat multe, asa ca am continuat si am mers si a patra oara. Pentru Stefi devenise o a doua casa Clinica din Ucraina. Pentru noi devenise „portita de iesire” spre sanatatea lui. Am incercat un alt tratament, pentru imbunatatirea intelectului, fizic recuperand peste asteptari.. E vorba de cel de la „Peto Institute” din Budapesta, Ungaria.  I se potriveste si acesta, dar nu ca cel din Ucraina.

Ne-a fost recomandat repetarea tratamentului ucrainian la fiecare 4-5 luni. A trecut mai bine de jumatate de an si n-am reusit sa ajungem inca. Anul trecut am ajuns doar o data, in iulie. Facem recuperare si aici, insa prin  intensitatea si eficacitatea celui de la Clinica din Ucraina Stefanut recupereaza dublu, poate chiar mai mult, decat aici.  In anul cand a recuperat cel mai mult, am fost de 3 ori si s-a vazut. Insa acela nu a fost un an de criza financiara. Da, lipsa banilor ne face sa stagnam, sa lasam indoiala sa se scurga iar in mintile si sufletele noastre de parinti. Oare vom putea continua tratamentele? Daca nu, Stefi va regresa? Speram ca nu si speram sa avem curand banutii pentru o alta terapie benefica fiului nostru. Caci ar fi pacat sa intrerupem acum un tratament care

SpiderWeb

i-ar putea reda curand copilaria. Simtim ca putin mai este si va fi si el puternic, iute si istet, asa cum ni l-am dorit de mic si cum speram sa-l avem intr-o zi… Ajutati-ne sa-l avem asa, daca nu pentru noi, macar pentru el, caci „are trasaturi frumoase” si „ii sta bine in galben”. Multumim din suflet!

Programarea la Clinica Internationala de Reabilitare din Truskavets, Ucraina este pentru data de 5 mai 2010.  Pretul tratamentului si al cazarii (cu masa inclusa) este de cca. 3500 euro, iar pentru drum ne-ar trebui 200 euro. Pana acum am reusit sa strangem 1000 euro. Facem apel la bunatatea dumneavoastra pentru restul de banuti. Macar o parte din ei. Va multumim si …

… Doamne Ajuta!

Puteti afla despre noi si pe http://ajutastefanut.bloging.ro/

factura si confirmarea clinicii

Recuperarea, pas cu pas!

Pe langa binevenitele terapii intensive de recuperare din Truskavets, Ucraina si mai nou cele din Budapesta, de la Peto Institute, in „jurul casei” recuperarea micutului nostru Stefanut decurge dupa cum urmeaza (in ordinea importantei):

Cu Doamnele

  • Terapie la Centrul de Recuperare „Micul Print” din Brasov, de 2 ori pe saptamana,  timp de 2 ore. Aici i se face kinetoterapie (prin tehnica Bobath), masaj general pentru tonifiere, logopedie, impachetari cu parafina a piciorusului var-equin (pana la glezna) si ergoterapie (psihopedagogie prin joc). Venim aici in fiecare luni si vineri, inca de cand Stefi avea nici un anisor. „Micul Print” a devenit pentru el ca a doua casa. Iar noua ne-a dat increderea si sustinerea necesara pentru a trece peste momentele dificile, cand Stefi abia isi putea misca manutele si piciorusele. Totul este gratuit, pe baza certificatului de handicap. Doamna Sanda, doamna Adriana, Laura (Lala), Simona, Pati, doamna Claudia, Mirela, Alex si nu in ultimul rand doamna doctor Matan, toate il adora si lucreaza cu el pentru a-l face bine. Au un suflet bun si sunt foarte experimentate in lucrul cu copii bolnaviori. Le multumim si speram ca incurand sa le poata multumi si Stefanut, personal.
  • ne chinuim cu un puzzle

    Grupa mica la „Heidi” Kindergarten. Da, gradinita e o forma foarte eficienta si placuta de recuperare a retardului psihic si de limbaj si nu numai… Este o forma de socializare excelenta pt Stefi si, in plus, au grija de el cat suntem la serviciu. costurile sunt mici datorita bunatatii directoarei, dra Raluca Urzica. Multumim! Ca sa nu mai vorbim de dra educatoare, Oana, pe care Stefi o adora. Contactul prelungit cu ceilalti copii care deja vorbesc il ajuta foarte mult si il incurajeaza sa vorbeasca. De cand frecventeaza gradinita, piticul nostru e mult mai atent,

    urmarind teatrul de papusi

    cooperant, rusinos (si am inteles ca acesta e un lucru bun, caci denota faptul ca a crescut si intelege cine e el in fata celorlalti). „Scrie”, picteaza, arata cu degetelul pe carti, are initiative noi, ajuta la treburile casei, se face inteles, cere, ne cearta, ne explica (in legea lui), saluta, raspunde cand e chemat…. toate aceste deprinderi noi le-a insusit de cand a luat contact cu gradinita si colectivitatea. Bineinteles, este si o latura mai putin placuta, aceea ca se imbolnaveste mai des ca inainte. Asta o stie orice parinte, asa a fost, este si va fi mereu cand copilul intra in colectivitate pt prima data. Cu timpul isi va intari organismul care va „invata” sa lupte cu virusii. Abia astept |

  • Imediat dupa plonjare!

    Gimnastica in apa, joaca, „bulele” facute pe sub apa de tati, toboganul Mare pe care se da tot cu tati si cel Mic din piscina copiilor, toate le adora si le frecventam cat mai mult posibil, la „Paradisul Acvatic”, inca din 2008. Tot gratis, tot datorita bunatatii unei persoane cu suflet, de data aceasta dl. C-tin Neica. Multumim din suflet si speram ca in scurt timp Stefi sa inceapa acolo lectiile de inot, impreuna cu colegutii lui de la gradi.  Deja il imita pe tati destul de bine cand acesta inoata.

    Toboganul Cel Mare

    Timp de doua ore ne balacim si ne jucam in apa, in piscina mare,  topaim, ne mai varam si capetele in apa, din cand in cand ii mai „masam” piciorusul stg in apa calda (din

    jacuzzi), asa cum ne-au invatat specialistii, apoi „Vuuuu” la tati in brate de pe

    Toboganul Mare de unde amandoi plonjeaza bucurosi in apa, dupa care Stefi imedait arata spre scari in semn ca mai vrea! 🙂

  • Un colt din locul de joaca din Salina

    Salina „Bucur, pe care am descoperit-o de curand, in Brasov, mai precis in Bartolomeu, ceea ce e f bine pt ca e usor de ajuns. Este o salina artificiala la care deja am fost de 2 ori si o sa mergem cat de des vom putea. O sedinta dureaza 45 minute, iar cura recomandata pentru a avea eficacitate asupra sanatatii este de 15 sedinte. Trateaza in primul rand afectiunile respiratorii, ceea ce e foarte bine in cazul lui Stefanut, caci e suspect de astm bronsic. Apoi ajuta ameliorarea starilor de anxietate, oboseala, surmenaj, etc (vezi site). Ce ne place noua este atmosfera primitoare, cromoterapia si locul de joaca (Stefi adora toboganul ala verde). Au pana si o ceainarie.

  • In curte, la un forbal, cu verisorii

    Socializarea. Petrecerea a cat mai mult timp in compania copiilor, a verisorilor si prietenilor (pe langa colegii de gradi), dar si a animalelor de casa (cateaua Negruta si motanul Miu, negru ca tuciu :D).  Joaca si jocurile cu copiii si animalele sunt un mod excelent de a acumula informatii noi, de a invata. Jucandu-se, piticul nu se simte „fortat” sa invete a face una sau alta, pur si simplu le invata relaxat si asta e bine. Cand face intrecere pe biciclete cu un copil, de ex, teama aceea de a nu cadea dispare. Bucuria jocului ii ia locul si astfel invata mai usor „sa se dea” cu bicicleta.

    doi motanei

    De la catel si motanel invata sa fie afectuos, bun si iubitor cu cei din jur. Cand era un pic mai mic aveam doua pisicute, mici si ele. Le tineam in casa.

    In fiecare seara Stefi le fugarea si ele se ascundeau. Era o nebunie.. el tipa dupa ele, ele se ascundeau, apoi cand le zarea capsorul, se chinuia sa intre si el dupa dulap sau sub coltar sa le scoata. Numai ca pisicutele se furisau deja de-acolo..:)) O incantare, ce mai! Vara ne delectam cu plimbarica de seara a Negrutei, de-a lungul strazii noastre. E  o placere si in acelasi timp un mod de a cunoaste si noii vecini si vecinute.

  • in curte, innotand prin zapada

    Un mediu placut acasa. In ultimul timp am reusit sa finalizam camaruta lui si sa-i facem patutul lui in camera lui unde el sa fie stapan. Si nea-am „recapatam” si noi dormitorul :p  Prima noapte in care a dormit singurel a fost noaptea de Craciun. Asa am vrut noi, de fapt. A fos o reusita, cu toate ca pe la 3 noaptea a venit sa ma „ia” langa el. Incet, incet, speram sa-si capete independenta si sa „fie baiat mare”. Doamne Ajuta!

cu "prietenii" la desene

Daca l-as putea cunoaste personal pe „Sportacus” din Oraselul Lenes, i-as multumi de o mie de ori pt desenul asta minunat! Pe langa faptul ca e educativ, vesel, viu colorat si non-violent, Oraselul Lenes e si desenul preferat al lui Stefi si reuseste sa-l captiveze si sa-l „tina” intr-un loc. Fiind supratitrat in romaneste, ajuta la imbogatirea vocabularului si il incurajeaza sa vorbeasca mai repede. Deja imita cateva silabe pe care le aude la Robi Putrezitul, Stefania sau Sportacus. Cel mai haios a fost Stefi cand si-a asezat „prietenii” pe scaunele, sa se uite impreuna la „spectacol”. Pe cel galben era el, seful camerei, Stefanut, in mijloc pe cel rosu l-a plasat pe DODO, catelul pufos primit de ziua lui de la matusica, iar pe ultimul l-a pus pe ratoiul Mac-Mac. Un trio fantastic! Din cand in cand mai vine finuta noastra, Bibi, pe la el si-atunci renunta la ei pt ca are un „prieten” adevarat!

ingerasul mamii drag!

Bineinteles ca prin mediu placut se intelege si dragostea si afectiunea cu care e inconjurat de cei dragi, mai ales de noi, parintii. Este foarte important sa se simta copilul iubit si respectat, astfel se simte in siguranta si isi capata increderea si respectul de sine mult mai usor. La fel ca si increderea in ceilalti. In ajutorul atmosferei placute a fost si perioada sarbatorilor de iarna, cand totul e mai vesel, luminat, calduros, …

Langa bradutul bunicilor

Bradul de Craciun, vizitele la cei dragi, mai ales la bunici, mersul cu colindul, cadourile, Mosul, masa de revelion si artificiile, toate au fost anul asta ceva nou pt el. Dar si ceva frumos.

Zapada si joaca in zapada iar l-au incantat pe piticul nostru, desi de sarbatori a fost mai mult vara decat iarna…  Insa cand a nins iar am iesit in curte si ne-am bulgarit si ne-am alergat prin zapada pana a avut obrajorii rumeni si manutele sloi.

dupa bulgareala

Si tot mai vroia…

S-auzim de bine si Doamne Ajuta!

Stefanut, mai increzator in fortele proprii!

Oare unde e Peto pe harta asta?!

Oare unde e Peto pe harta asta?!

Dupa cele 2 saptamani de tratament la Peto Institute din Budapesta, Stefanut s-a intors mai increzator in fortele proprii, mai intelegator, cu cateva miscari dobandite in urma efortului propriu si cu niste parinti mandri de el!

Nu a fost usor, eu ca mama, am dus zilnic munca de lamurire cu el, sa participe la program, sa se integreze in grupul de 5 baietei straini si sa imite conductoarele (profesoarele), care dealtfel sunt foarte amabile, zambarete, vesele si pline de entuziasm mereu. Cand vreunul din copii reusea sa faca ceva nou il aplauda, il incuraja si asta face minuni! Pe asta se bazeaza intreaga recuperare, prin cantec, joaca, dans si tot felul de mijloace vesele si atractive. Astfel copilul face singurel si gimnastica si logopedie si dans,  isi dezvolta simturile tactile cu diferite texturi (le pipaie, merg pe ele, etc), olfactive (li se dau diferite fructe, flori, frunze sa le studieze) si gustative (iau masa impreuna), invata miscari noi, sunete noi, chiar cuvinte sau propozitii. Obiceiuri cu care sa se deprinda si sa ajunga sa se comporte „ca oamenii mari”.

Conductoarea corecteaza pozitia

Conductoarea corecteaza pozitia

In doar 2 saptamani de „conductive education” Stefanut a invatat sa sufle, sa se dea tumba singur, sa arate imaginile cu degetul (arata cu pumnisorul inainte), vocale si silabe noi.  Este mai atent cand i se vorbeste, raspunde mai repede cand il chemi (numai de cate ori l-am chemat eu la locul lui in grup, dragutul!). Echilibrul i s-a imbunatatit datorita gimnasticii active (la sfarsitul programului urca si cobora cate trei etaje de scari singur singurel, doar tinandu-se de balustrada).  A recunoscut chiar si o culoare: albastrul!

Desi nu a „respectat” toate partile programului si a mai „tras chiulul”, piticul nostru a stat prin preajma grupului, a memorat, a vazut si a inmagazinat miscarile profesoarelor si a facut ce i-a placut mai mult mai tarziu, acasa, asa cum a putut el.  Bineinteles ca „BRAVO, STEFI!” spus de toata lumea cu entuziasm l-a facut sa fie mai increzator.

A fost putin 2 saptamani (9 zile de tratament), insa banii doar de atat ne-au ajuns. A fost o initiere si am vazut ca i se potriveste destul de bine terapia, altfel n-ar fi dat rezultate bune. Doctorii si conductorii de la Peto ne-au recomandat continuarea tratamentului si speram sa ne putem intoarce in primavara cand vom putea sta cel putin o luna. Depinde de cati bani vom strange pana atunci.

Doi luptatori!!

Doi luptatori!!

Intre timp vom continua recuperarea in tara, combinat cu ce am „deprins” in urma „educatiei” unguresti. Daca i-ati vedea fata micutului nostru in momentul in care reuseste sa-si dea singur sosetuta din picior sau cand dupa 10 min de chin in sfarsit isi da gecuta jos…  e foarte mandru ca EL a facut asta si mami si tati sunt si mai mandri de el! Si asta datorita recuperarii si a firii lui ambitioase.

Astfel, ni s-a ivit ocazia sa-i facem kinetoterapie aici in Brasov incepand de duminica, 25 oct 2009 timp de 12 zile, cu un kinetoterapeut foarte bun. Va avea 2 ore pe zi, in care ii va face trei terapii importante pt evolutia recuperarii: masaj, gimnastica si incheieturi.  O prietena buna (careia ii multumim mult) ne-a dat „pontul” acesta imediat dupa ce am sosit din Hu. Bani nu mai avem, insa suntem dispusi sa ne si imprumutam doar ca sa-i facem aceste 12 zile de proceduri.  Doar daca nu am primi o sponsorizare, ceva sau macar o idee cum am putea face rost de banutii astia. E vorba de 300 euro (250 terapiile si 50 cazare+masa terapeutului, caci nu e din Ro). Nu sunt bani multi, dar tocmai am cheltuit ce aveam strans in Ungaria si chiar am si imprumutat o mica suma sa ne descurcam!

Multumim celor ce vor sa-l ajute pe baietelul nostru si vor sa fie alaturi de noi! Vom continua tratamentele cu el indiferent ce! Multumim lui D-zeu ca da rezultate si intr-o buna zi va avea si el copilarie!